Special· 5 min citire

Fost tenismen s-a dus la Kiev să lupte cu rușii: "Am învățat să trag cu o săptămână înainte de a veni"

Alexandr Dolgopolov

Alexandr Dolgopolov

Scris de Vlad Ciotoran Publicat: 17 mar. 2022, 10:46

Fostul tenismen ucrainean Alexandr Dolgopolov, locul 13 în lume în 2012, a sosit miercuri la Kiev pentru a-și apăra țara. Dolgopolov spune că a învățat să tragă cu arma în Turcia.

"Aceasta este casa mea. Cineva trebuie să ne apere casa. Nu a fost o decizie dificilă. Am văzut cum se zbate țara noastră, am văzut guvernul nostru rezistând, președintele nostru este aici, mulți oameni celebri sunt aici...

Trebuie să fiu prezent! Mi-am plasat familia în siguranță și apoi am început să-mi plănuiesc întoarcerea acasă. După câteva zile de conflict, am vrut să mă întorc. Nu mai puteam urmări ce se întâmplă fără să fac nimic. Mi-am petrecut toate zilele urmărind știrile. A fost ingrozitor.

Cred că pot ajuta, fiind aici, fiind voluntar. Îmi voi apăra țara cât pot de bine. Eu am plecat în Turcia cu câteva zile înainte să înceapă invazia, ca să-mi adăpostesc mama și sora. În Ucraina, am auzit în fiecare zi "războiul începe mâine, războiul începe mâine..." A fost foarte anxios.

Dacă aș fi rămas în țară la vremea aceea, m-aș fi panicat ca toți ceilalți. Așa că am decis că cel mai bine era să plec, pentru ca atunci când războiul a început cu adevărat, să mă pot întoarce cu un plan mai bun. Așa că, în primele zile ale conflictului, în loc să mă gândesc cum să-mi scot familia afară, ceea ce deja făcusem cu excepția tatălui meu care a rămas, am împărtășit informații pe rețelele mele de socializare și am putut să-mi planific întoarcerea", a spus Dolgopolov, într-un interviu pentru lequipe.fr, citată de ziare.com.

Fostul sportiv a povestit și cum a ajuns în capitala Ucrainei: "Mai întâi am încercat să găsesc alți oameni care doresc să plece în Ucraina. Am găsit mai multe persoane, inclusiv un prieten cu care am jucat tenis în copilărie și care locuiește în Statele Unite.

Am decis să ne întâlnim la Zagreb (Croația). Am cumpărat ochelari termici folosiți pentru ca soldații să poată vedea noaptea. Am cumpărat și veste antiglonț, echipament etc. Dar până la urmă, băieții cu care am fost nu au venit la Kiev, am plecat singur. Din Zagreb, am luat mașina și am intrat prin granița poloneză. Apoi am luat trenul spre Kiev. Sunt oameni înarmați peste tot de la graniță. Îi opresc pe toți și pecheziționează mașinile.


Rusia plănuia asta de ani de zile. În primele zile, erau deja o mulțime de ruși, agenți, spioni, gata de luptă. Erau acolo de luni de zile și așteptau să înceapă. Așa că și în zonele din apropierea granițelor europene, unde nu se luptă, sunt mulți militari care urmăresc și verifică pe toată lumea.

Dar cu siguranță nu am ajuns la Kiev în cel mai bun moment. În ultimele două zile, a fost "ora comandantului": nu putem ieși afară pentru că se așteaptă să se întâmple ceva. A trebuit să sun la prieteni să mă ia de la gară cu arme. Când fac asta, cred că trupele inamice sunt pe cale să încerce să intre în oraș. Deci, dacă ești afară, poți fi considerat un inamic.

Ei fac asta pentru ca aceste grupuri inamice să nu poată trece prin oraș în liniște. Au venit niște băieți, m-au luat și m-au dus la casa unui prieten din centrul Kievului să mă odihnesc puțin. Pe drum am văzut rachete trecând... Cam așa este aici! Mâine (joi), putem ieși și începe să ajutăm. Am lucruri de trimis în alte orașe. Munca umanitară, de asemenea. Voi începe să trăiesc viața pe care o trăiește țara de săptămâni întregi și voi încerca să fiu cât mai de ajutor".

Kievul este un oraș complet gol acum, ca "un oraș fantomă": "Uneori vezi o mașină militară trecând, dar în rest nu e nimeni. E chiar ciudat, dar acum nu pot spune că mi-e frică. Nu am luat decizia dintr-un capriciu. Mă uitam la știri 24 de ore pe zi, știam unde merg! Când sunt sub gloanțe sau bombardamente, poate voi reacționa diferit, dar deocamdată sunt destul de calm. Sunt pregătit să lupt.

Am învățat să trag cu o săptămână înainte de a veni, pentru că nu mai atinsesem niciodată o armă. Am fost la un poligon de tragere din Turcia. Era un fost soldat. I-am spus ce am nevoie și el m-a învățat. Să trag, să știi ce se poate întâmpla într-un oraș în război... Desigur, nu este ca un serviciu militar adevărat de un an și jumătate, dar măcar acum mă simt confortabil cu o armă, știu să o folosesc și pot trage la țintă cu o bună precizie. Îmi dă mai multă încredere".

Dolgopolov a ajuna pe locul 13 ATP, în 2012 și a câștigat trei titluri în carieră, la Umag (2011), Washington (2012) și Buenos Aires (2017). Dologopolov, în vârstă de 33 de ani, a obținut în carieră premii totale de 7,1 milioane de dolari. Ultimul său meci datează din 2018.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Sportivă și pe Google News