Daniel Zafiris este unul dintre numele importante ale Petrolului de la sfârșitul secolului trecut, jucătorul făcând parte din echipa care a cucerit penultimul trofeu al Cupei României din palmaresul clubului ploieștean.
Se întâmpla în 1995, atunci când lupii galbeni erau una dintre echipele obișnuite ale primei divizii de la noi. Puțini știu însă că fostul atacant a avut parte de o copilărie marcată de episoadele de violență ale tatălui său la adresa propriei familii.
„Tatăl devenise alcoolic, o bătea pe mama, ne bătea și pe noi. A fost greu. Mama n-a mai suportat și s-au despărțit, am crescut cu bunicii. Când ești copil nu înțelegi lucrurile din perspectiva unui părinte. Acum, ca părinte, încep să înțeleg anumite aspecte. În cazul tatălui meu, nu a fost așa de la început. A fost un tată bun. E primul care mi-a cumpărat o minge de fotbal, din aia cu fâșii de piele.El a auzit de la un coleg de muncă de faptul că se fac înscrieri la Petrolul.
Văzând că mie îmi place tare mult să joc pe stradă, de dimineață până seara, a zis: «Hai să-mi dau și eu băiatul la fotbal!». Problema principală – și aici e lecția pentru mine și pentru cei care se uită la noi – a fost anturajul, asta l-a stricat. A avut prieteni, în special la serviciu, care au început să-l influențeze să bea. Îi ziceau: «Nu mori dacă bei un șpriț cu noi, o bere, un coniac». Azi un pic, mâine un pic. A început să nu mai realizeze și să nu mai poată să stăpânească paharul”, a povestit Zafiris pentru Gsp.
CITEȘTE ȘI –>> Sportivul care a sărit imediat să ofere sprijinul său refugiaților din Ucraina: „Am vorbit cu câțiva prieteni și îmi spunea că e un iad acolo”
Acesta și-a adus aminte și de momentul reîntâlnirii cu părintele său după ani buni în care cei doi au rupt legătura.
„Am vorbit, l-am încurajat, i-am dăruit o Biblie, m-am rugat pentru el. Cred că durerea copilăriei a fost acoperită de dragostea de Dumnezeu pentru mine, pentru el. Am depășit cu bine acele traume din copilărie. Dumnezeu e cel care ne întărește, ne ridică. Ca tată, când știi ce le-ai făcut celor din familie, copiilor, și vezi peste ani că băiatul tău a ajuns în echipa Petrolul și câștigă Cupa României, cred că sentimentele lui erau amestecate.
Nu vorbea foarte mult, de aceea am încercat să-l ajut cumva. Să vadă viața dincolo de greșelile din tinerețea lui. Toți greșim într-un fel sau altul, unii mai mult și mai evident, alții mai puțin și mai ascuns. Toți suntem păcătoși și avem nevoie de iertarea și de iubirea lui Dumnezeu. Am încercat să-i duc și tatălui meu iertare și iubire”, a încheiat Zafiris.
