Jan Ullrich recunoaște, la 17 ani după retragere, că s-a dopat: „Am fost vinovat și la fel mă simt și acum”

Câștigătorul Turului Franței din 1997, germanul Jan Ulrrich, a recunoscut, la 17 ani de la retragerea forțară, că s-a dopat în timpul carierei.

„M-am dopat! Am fost vinovat și acum mă simt la fel”, a recunoscut Jan Ullrich, la 17 ani după retragere

El a fost implicat, de-a lungul vremii, în mai multe scandaluri. Primul german care s-a impus în Turul Franței a recunoscut, în cadrul documentarului de viața lui, că s-a dopat. „Am fost vinovat și mă simt vinovat acum”, a precizat Ullrich.

Pelicula „Jan Ullrich – The Hunted (n.r. – vânatul”) va avea premiera în curând. După câțiva ani tulburi, Ullrich a împărtășit povestea și a vorbit pe larg despre cum a ajuns în abis.

„Da, am folosit produse dopante”, a început el discuția. „Dacă mi-aș fi spus povestea atunci, aș fi avut mulți ani minunați. Dar nu am avut curaj. Acum mă simt bine să-mi recunosc vinovăția”, a recunoscut el.

Ullrich a ajuns pe locul 2 în Turul Franței din 1996, după colegul lui de la Telekom, danezul Bjarne Riis. Un an mai târziu a câștigat competiția, după care a mai ocupat a doua poziție în clasamentul general în 1998, 2000, 2001 și 2003.

„Am fost vinovat și acum mă simt la fel. Pot spune cu mâna pe inimă că nu am vrut să înșel pe nimeni. Nu am vrut să merg înaintea altor sportivi.

A fost o perioadă diferită atunci. Ciclismul avea un sistem și am ajuns în el. Pentru mine a fost important să încep cursele cu șanse egale”, a mai precizat germanul pentru sport.be, dând de înțeles că nu era singurul acre se dopa.

Jan Ulrrich ajunsese să bea două sticle de whisky pe zi și să consume multă cocaină

Sfârșitul carierei sale a fost umbrit de problemele de dopaj. În 2006, i s-a interzis în ultimul moment să participe la Turul Franței din cauza implicării sale în „Operațiunea Puerto”. Ulterior, TAS i-a dat o suspendare de 2 ani, dar nu a mai revenit niciodată în pluton.

Ani la rând, Ullrich a refuzat să-și recunoască vinovăția. „Dacă voiai să participi, ntrebuia să ții pasul. Atitudinea generală a fost: ‘dacă nu faci asta, cum vei supraviețui într-o cursă?’ Fără ajutor, percepția larg răspândită la acea vreme era că ar fi ca și cum ai merge la o luptă înarmată doar cu un cuțit”, a mai precizat el, potrivit Cycling Weekly.

„Trecutul meu a cântărit atât de mult pe mine. A fost atât de mare și atât de stresant. De aceea am fost un maestru în represiune mulți ani.

În 2006 nu am putut să vorbesc pentru că nu am vrut să fiu trădător. Nu am vrut să ies cu jumătate de adevăr și cu siguranță nu cu tot adevărul.

Avocații mi-au spus: ‘Ori ieși și dărâmi totul, ori nu spui nimic’. Am ales a doua variantă. Pentru că a dărâma totul ar fi însemnat și să trag foarte multți oameni în jos, alături de mine, în abis.

Dar, privind lucrurile cum o fac azi, ar fi trebuit să vorbesc. Mi-ar fi fost greu la început, dar după aceea viața ar fi fost mai ușoară”, admite Ulrrich.

Lucrurile nu s-au îmbunătățit prea mult pentru Ullrich după ce s-a mutat la Mallorca. Ajunsese să bea două sticle de whisky pe zi și să consume multă cocaină. Urmarea a fost că soția a cerut divorț, l-a obținut, și a plecat în Germania cu tot cu copiii.

„Amestecul de whisky și cocaină mi-a făcut inima mai rece. A scos din mine toate lucrurile malefice. Te transformă în scurt timp într-un monstru. Dacă nu mai ai inimă, nu mai ești om. Acum, mi-e din nou foame de viață”, a spus el.