Ajuns la 760 de goluri înscrise de-a lungul carierei, Cristiano Ronaldo a cucerit ultimul vârf al planetei fotbal. Puştiul sfrijit din Madeira care îl uluia pe Alex Ferguson în urmă cu aproape decenii a reuşit totul bazându-se pe o calitate ieşită din comun.
Cristiano Ronaldo nu s-a născut cu o calitate fenomenală. Nu a avut glezna genială a lui Messi, nici fantezia nativă a brazilienilor din specia lui Ronaldinho. Nimeni nu a putut însă egala ambiţia puştiului din Madeira care a fugit de sărăcie cu mingea la picior.
În era Internetului de mare viteză şi a reţelelor sociale, despre Ronaldo s-au spus multe. Orgolios, narcisist, egoist şi alte atribute aruncate de cei care refuză să accepte măreţia dincolo de comparaţia interminabilă cu Messi, celălalt uriaş al epocii. Prea puţin însă despre ambiţia ieşită din comun. Copilul chemat de Boloni în vestiarul lui Sporting acum 20 de ani le-a spus colegilor că va fi cel mai mare din lume. Şi a stârnit hohote de râs…
Citește și Drama prin care a trecut un fost fotbalist de la FCSB: “A fost împiedicat să progreseze, sunt foarte multe interese!”
Cristiano nu are niciun secret. Munca asiduă şi dorinţa de a se perfecţiona în permanenţă l-au adus la recorduri care vor fi greu de egalat. Cele mai multe goluri din istoria fotbalului, cele mai multe goluri în Champions League, cele mai multe goluri în fazele eliminatorii din Champions League. Ca să marcheze 760 de goluri, un jucător care îşi începe cariera la 18 ani trebuie să înscrie 38 de goluri pe an în medie, timp de 20 de ani! La cât macină fotbalul la cel mai înalt nivel, este un miracol şi să fii acolo, între cei mai buni, timp de două decenii.
Citește și Gigi Becali a dat răspunsul final cu privire la transferul lui Man: “Nu este aproape de nicio echipă!”
Ronaldo a reuşit cu ambiţia copilului care se lua la întrecere cu tramvaiul pe străzile Lisabonei, spre baza de antrenament a lui Sporting. A tânărului care, pentru a compensa un deficit de forţă normal dată fiind sărăcia cruntă în care s-a născut, ajunsese să fie ţinut departe de sală cu forţa. A jucătorului matur care dedică ore întregi recuperării, îşi respectă cu stricteţe alimentaţia şi programul de antrenament care fac ca trecerea anilor să fie insesizabilă.
Nu fuleul incredibil, nu simţul porţii şi al spaţiilor libere, nu detenta de NBA sau şutul năprasnic cu ambele picioare. Ambiţia şi determinarea sunt marile calităţi ale lui Ronaldo. Cu o avere care ar permite urmaşilor urmaşilor lui să trăiască aşa cum vor, portughezul continuă să scrie istorie dintr-o ambiţie aproape extraterestră. Adevărul este că Ronaldo urăşte să piardă şi a transformat această frică într-o obsesie de a câştiga. Titluri, trofee, premii. În seara în care Juventus a câştigat Supercupa Italiei, Real Madrid a pierdut cu Alcoyano. Ruşine aproape imposibilă cu un tip ca el în teren, sau măcar în vestiar. Pe Ronaldo nu l-am văzut niciodată cu mâinile în şold şi privirea pierdută atunci când echipa sa este condusă. Iar ambiţia sa este una contagioasă…
Lecţia lui Cristiano este una simplă. Fotbalul,şi sportul în general, este cea mai desăvârşită formă de meritocraţie. Iar dacă el este în vârf, este fiindcă a fost cel mai dedicat. Şi dacă istoria continuă, este fiindcă Ronaldo iubeşte fotbalul. Cu adevărat. Ronaldo nu este tipul de pe Instagram, înconjurat de faimă, strălucire şi maşini de colecţie. Ronaldo cel adevărat este cel care alerga pe lângă tramvaiul din Lisabona cu greutăţi legate de glezne…Şi continuă să o facă, în felul lui, atunci când nimeni nu îl vede.
