Mircea Ciorea era unul dintre fotbaliștii apreciați în anii `90. Hunedoreanul a evoluat pentru Astra Giurgiu în Liga 1, atunci când fosta campioană își disputa meciurile de pe teren propriu la Ploiești.
După retragerea din activitate, fostul mijlocaș nu a rămas în fenomen iar în ultimii ani și-a schimbat domeniul de activitate. Pandemia l-a prins în Spitalul Municipal din Hunedoara ca brancardier. Din această postură a văzut cum oamenii se sting în jurul lui în lupta cu boala perfidă.
”De cinci ani sunt pe unitatea de Urgențe. Tot aici lucrează și surorile mele, ambele infirmiere, și un cumnat. Mă simt bine, îmi place să lucrez cu oamenii, să-i ajut, să le înțeleg problemele și durerile. Am stat în mijlocul furtunii, am trăit luni de coșmar, Am văzut cum se petrec tragedii sub ochii mei, dar și miracole cu oameni cărora le revenea zâmbetul pe buze după zile de pendulare între viață și moarte. Am avut prieteni care s-au dus, săracii!
Am înțeles repede că nu e o farsă, o conspirație, m-am vaccinat, am trecut și eu prin boală, cu o fază mai ușoară. Am realizat că o singură zi dacă întârzii când ai probleme te poate costa foarte scump. Nu-mi ies din minte imagini cu pacienți care ne rugau cu glasul stins să-i ajutăm. Am muncit într-un ritm infernal, pe ture de 12 ore cu 24 sau de 24 de ore cu 48, de-a lungul cărora se întâmpla uneori să n-am timp nici să mănânc bucata de pâine cu salam din geantă”, a povestit Ciorea pentru PlaySport.
CITEȘTE ȘI –>> Coșmarul trăit de Paul Pogba, în timp ce juca în Liga Campionilor: „Nu există un sentiment mai urât pe lume”
Cariera de fotbalist al lui Ciorea a luat o întorsătură nefericită după ce într-un meci împotriva Rapidului, Jean Barbu i-a provocat o fractură de tibie și peroneu. Fostul fotbalist avea doar 27 de ani și a evoluat mai apoi doar în eșaloanele inferioare din fotbalul românesc, dar și la o echipă din liga a patra spaniolă.
”În ziua dinaintea partidei cu Rapidul, am jucat un rummy și am închis la ultima piatră cu un 13 de roșu. Mulți mi-au spus că a fost poate semnul ghinionului, dar eu nu cred în astfel de superstiții. Trebuia să fiu rezervă și să intru pe parcurs, dar Ion Marin m-a folosit până la urmă ca titular. Poate altfel se scria istoria dacă nu se răzgândea! Am vrut să pasez cu exteriorul pe flancul opus.
Mihart mi-a strigat din spate să fiu atent că vine tare un adversar, dar n-am auzit din cauza vacarmului din tribune. Iar Jean Barbu mi-a prins piciorul pe pământ, mi l-a transformat în pârghie și s-a terminat”.”Nu l-am blestemat niciodată. Sub cuvânt de onoare! Atât i-am zis: ‘Jeane, dacă ai făcut-o intenționat, Dumnezeu te vede!’. Și-a cerut scuze, mi-a trimis și 3.500 de dolari, mai târziu a pus o vorbă bună să merg cu el la Mioveni, prin 2003, dar nu s-a înfăptuit nimic”, a încheiat fostul jucător al Astrei.
