Presiune pe Lewis Hamilton la Ferrari! Istoricul britanicilor din Formula 1 care au pilotat pentru Scuderia
Istoria fabuloasă a Formulei 1 s-a scris sub performanțele unor piloți extraordinari, o parte dintre ei provenind chiar din țara unde “s-a născut” Marele Circ: Marea Britanie.
Un monopost roșu condus de un britanic ar putea reprezenta o combinație de succes, însă nu a fost mereu așa. Oare va reuși Lewis Hamilton să intre în liga legendelor a faimosului constructor din Maranello, Ferrari?
Lewis Hamilton, în fața marii provocări a carierei: va reuși multiplul campion să se impună la Ferrari?
A sosit prima zi la Ferrari pentru Lewis Hamilton. Mutarea septuplului campion mondial din Formula 1 la gruparea “Căluțului Cabrat” este poate cea mai spectaculoasă și așteptată a întregului secol 21 de către fanii sporturilor motorizate.
Cu toate acestea, cea mai mare provocare a britanicului abia acum va ieși la iveală. Hamilton are două misiuni extrem de dificile: să-și adjudece titlul cu numărul 8 din palmares și să o readucă pe Scuderia Ferrari în vârful ierarhiei la constructori.
Înaintea sa, mai mulți reprezentanți ai Regatului au concurat pentru echipa italiană, numai că o parte dintre ei nu și-au găsit locul mult dorit. Nume legendare ale Marelui Circ au întâmpinat dificultăți de adaptare odată ajunși în cockpit-ul monopostului de culoare roșie.
Concret, dintre cei 9 campioni mondiali din istoria Scuderiei, doar doi dintre ei au fost britanici. Aici îi amintim pe Mike Hawthorn și John Surtees, cei care s-au impus în 1958, respectiv 1964.
De cealaltă parte, au existat piloți de mare rafinament în cadrul marii competiții automobilistice care nu au putut găsi cheia succesului. Prin succes a se înțelege, evident, obținerea titlului mondial.
Cine sunt britanicii care nu au confirmat alături de Ferrari
În acest caz, putem oferi spre exemplu, mai întâi, pe legendarul Nigel Mansell, campion mondial în sezonul 1992, cu cei de la Williams. Carismaticul mustăcios al Formulei 1 a reprezentat culorile echipei lui Enzo Ferrari în două rânduri: 1989 și 1990.
Cu toate că a înregistrat câteva victorii și clasări pe podium, Mansell a fost departe de titlul mondial, terminând la general pe locul 4 în ’89 și pe locul 5 în ’90.
Motivul? Monopostul Ferrari de la acea vreme era prea departe ca performanță de cele dominante ale britanicilor de la McLaren și Williams. Nu-i de mirare de ce Nigel Mansell avea să plece apoi la formația înființată și condusă de Sir Frank Williams.
Al doilea pilot originar din Marea Britanie care nu a putut ridica marea distincție din postura de pilot Ferrari a fost Eddie Irvine. Nord-irlandezul a fost adus de către Jean Todt în 1996 la gruparea italiană, odată cu “titanul” Michael Schumacher.
Mereu în umbra lui “Schumi”, care se afla la un nivel mult mai ridicat, Irvine s-a apropiat de șansa cuceririi unui titlu în 1999, sezon umbrit de accidentul sever al coechipierului său german la Grand Prix-ul de la Silverstone.
Ajuns vice-campion al acelui an, Eddie Irvine nu a putut emite astfel pretenții în fața finlandezului Mika Hakkinen și avea ulterior să semneze cu cei de la Jaguar Racing.
