Așa cum era de așteptat, convocarea lui Mario Camora la echipa națională a stârnit reacții vehemente. În numele patriotismului, ultrașii îl contestă pe Mirel Rădoi, amenință cu proteste și îi urează viață scurtă la prima reprezentativă.
Îmi iubesc și țara, vibrez și pentru echipa națională. Și încerc să asimilez într-un fel revolta ultrașilor, dar nu reușesc sub nicio formă. Nu pot pricepe ce atingere aduce sentimentului național un 11 cu Mario Camora în loc de Nicușor Bancu!
Reacțiile împotriva selecționerului, care a convocat un cetățean român la echipa României, îmi par mai mult o formă de naționalism de paradă decât de manifestare a patriotismului. Camora a primit cetățenia română după mai bine de zece ani în care a jucat la o singură echipă. Este stabilit în România, a jurat credință țării care l-a adoptat. Dacă cineva contestă dreptul lui de a fi selecționat, aceea persoană contestă practic Constituția României. Sau dreptul oricui de a primi cetățenia română.
Probabil, dacă tribunele nu ar fi închise din nefericire în această perioadă, ultrașii români și-ar exprima și mai clar sentimentele față de convocarea lui Camora. Probabil, dacă ar fi fost stadioane și pagini de Facebook pe atunci, Carol I, omul care a dus România cei mai mulți pași înainte în întreaga ei istorie, ar fi fost și el contestat. Mai mult ca sigur, Camora ar fi fost sau va fi huduit de o jumătate de peluză sub scutul sentimentului național! Iar torțele vor zbura spre gazon într-o manifestare a patriotismului nobil.
Fotbalistic vorbind, nu încape discuție. Camora este cea mai bună soluție pentru postul de fundaș stânga dintre cetățenii români. Iar Camora este cetățean român! Dacă cineva vrea, poate contesta legile și Constituția României, care permit obținerea cetățeniei oricui nu este pui de dac veritabil. Dar să îi faci urări lui Rădoi ilustrate cu steagul Islandei, mi se pare o nedreptate la fel de mare precum cea presupusă a fi naturalizarea lui Mario Camora.
https://www.facebook.com/honoretpatria/photos/a.1916019521984526/2665462890373515/?type=3&theater
Dacă erau la fel de naționaliști, germanii i-ar fi contestat pe Klose și Podolski, iar francezii pe armeanul Djorkaeff, algerianul Zidane și argentinianul Trezeguet, printre mulți alții. Niște dezorientați! Din fericire, noi conducem la capitolul naționalism! Noi nu ne vindem țara!
Urmărește știrile Realitatea Sportivă și pe Google News
