Devenită un supliciu pentru suporteri, naționala României este cea mai mare adunătură de minciuni acceptate pentru a evita un adevăr dureros. De la antrenor, la jucători și fani, cu toții ne facem că nu pricepem realitatea cruntă a lipsei de valoare.
După meciul cu Austria, al treilea într-un șir de înfrângeri mai categorice decât scorurile de pe tabelă, "tricolorii" mai aveau puțin și se felicitau în fața camerei aflate la ieșirea de la vestiare. "Astăzi am avut atitudine!" - a fost clișeul parcă repetat înainte de a ieși din vestiar de oamenii lui Rădoi. Wow! Vă dați seama cam ce s-ar fi întâmplat dacă într-un meci cu "atitudine" am pierdut fără drept de de apel, 0-1, cu două bare ale adversarilor și două jumătăți de ocazie ale noastre?
Apropo de atitudine! Nu v-ați săturat de ipocrizia acestor băieți mediatizați mai mult decât s-ar justifica pentru rezultatele din ultimii zece ani? Ați observat cum, la fiecare selecționer schimbat, cel nou "a readus entuziasmul, bucuria, plăcerea de a veni la echipa națională"? Păi bine, băieți. Asta presupune că la cel precedent v-ați pierdut și entuziasmul și bucuria. De ce nu ați spus-o atunci? Fiindcă este mai confortabil să justifici lipsa de valoare prin starea de spirit și lipsa atitudinii. Altfel spus, dacă ne puneam mintea cu Islanda, Norvegia și Austria....
A început să devină agasantă și întrebarea reporterilor..."Ce ne-a lipsit?" Ca și când în mod normal am fi fost îndreptățiți să ieșim victorioși de pe teren, dar a lipsit un singur amănunt, un ingredient minor dintr-o rețetă pe care altfel o reușisem aproape perfect. Ce să ne lipsească?! 11 jucători mai valoroși ca ai lor și un selecționer cu experiență! Ne îmbătăm cu apă rece, vorbim despre calitate tehnică, iar Răzvan Marin ne transmite că avem "echipă de mondiale". Nici nu știi dacă să te pufnească râsul sau doar să ignori o asemenea inepție. Realitatea acestor trei meciuri este că "brazilienii Europei" nu au printre ei niciun jucător care să lovească mingea precum Sigurdsson, să finalizeze precum Haaland sau să reușească o centrare de manual precum Alaba!
A venit și rândul lui Rădoi să ne mintă. Primim goluri fiindcă jucăm cu apărarea la jumătatea terenului, dar el nu va renunța la spectacol. Mirele, spectacol a fost doar la poarta noastră! Islanda ne-a dat gol cu opt jucători de-ai noștri în careu, Norvegia ne-a dat cum a vrut și ne-a mai iertat de câteva ca și făcute. Alaba și-a găsit omul într-un careu cu cinci "galbeni" sau "gălbejiți" de-ai tăi! Dacă cineva ar fi auzit declarația ta, și-ar fi imaginat că i-am dominat pe toți, dar, vezi Doamne, am primit goluri pe contraatac. Nici vorbă! Și nu, nu vom fi mai fericiți luna viitoare. Nu vom câștiga, dar nici nu are cineva ceva cu tine. Nici cu tine, nici cu foștii sau viitorii selecționeri!
Vinovații nu există, iar atitudinea este o păcăleală. Doar nu se îndoiește cineva că Mitriță și-a dorit să reușească un dribling sau Maxim un șut pe poartă. Dar atât s-a putut, trei meciuri nu au fost suficiente. Soluția? Să acceptăm lipsa de valoare și faptul că naționala este expresia finală a unui întreg sistem. A unui fotbal care reflectă perfect condițiile din România. Doar asta ne va feri de dezamăgiri. Să luăm fiecare victorie a acestei adunături ca pe un bonus care să ne aducă aminte...Cândva aveam fotbal în România!
Urmărește știrile Realitatea Sportivă și pe Google News
