Mijlocașul româno-italian a vorbit despre experiența de la naționala lui Edward Iordănescu.
"Primul apel a venit din România: părinții mei s-au născut acolo și au ajuns în Italia fiind cetățeni extracomunitari.
Nu m-am gândit niciodată că o echipă națională m-ar putea chema. A fost un sentiment extraordinar pentru părinții mei.
Nu eram sigur, aveam îndoieli. I-am confruntat: "Nu vorbesc limba, acasă folosim mereu italiana și cel mult folosiți câteva cuvinte în română, înțeleg când vorbiți, dar eu m-am născut aici...".
A fost o ocazie unică și au fost prea fericiți. Așa că am acceptat.
Când am ajuns în România, mi-am dat seama de greșeala mea. Nu am înțeles nimic!
Vorbeau atât de repede, încât mă trezeam la prânz sau la cină cu jucători care încercau să mă integreze, iar eu zâmbeam și dădeam din cap ca un prost. Chiar mă chinuiam.
O lună mai târziu, a venit apelul din Italia pentru un stagiu în care antrenorul Roberto Mancini dorea să evalueze niște tineri și jucători din Serie B. Am fost chemat pentru un stagiu.
Am fost în culmea fericirii, am acceptat și am înțeles care va fi destinul meu.
Când a fost anunțată convocarea, România m-a sunat pentru a afla care sunt intențiile mele: "Voi fi sincer cu tine. Vă mulțumesc, pentru că m-ați tratat cu rafinament, dar mă simt italian. Mi-ați dat atât de mult, fără să-mi lipsească nimic. Dar eu nu simt asta. A fost un mare moment de familie, dar, din respect pentru tine, trebuie să-ți spun că nu este ceea ce îmi doresc'.
Privind retrospectiv, am greșit când am acceptat acea convocare la naționala României. Eram complet pe picior greșit. Dar nu puteam să știu dinainte. Dacă mergi la echipa națională, trebuie să o faci cu inima. Și oricât de recunoscător aș fi fost, nu a fost cazul'.
