Urmașul lui Paul Gascoigne a renunțat la fotbal la 23 de ani: „Voiam doar alcool și droguri! Mă mir că mai trăiesc”

Billy Kenny a debutat în Premier League la Everton în 1992, când abia împlinise 19 ani. Și-a încheiat cariera 4 ani mai târziu.

„Tot ce îmi doream era să am alcool și droguri”, a dezvăluit Billy Kenny

A fost văzut de fostul mare fotbalist scoția Graeme Souness drept viitorul star al fotbalului englez, fiind comparat cu Paul Gascoigne, de unde i s-a tras și porecla „Goodison Gazza”. Dar cariera lui s-a încheiat după doar 4 ani, în care a jucat 23 de meciuri și a marcat un singur gol.

„Nu băusem nici măcar o bere până să ajung la prima echipă de la Everton. Dar acolo era un fel de normă. Simțeam că trebuie să mă integrez în echipă, pentru că eram doar un copil la acea vreme.

Atunci am început să beau alcool și să iau cocaină. De atunci, timp de 25 de ani, non-stop am făcut asta. Sunt surprins că încă mai trăiesc. Mă trezeam, beam 2-3 zile, dormeam două zile, mâncam mâncare chinezească și apoi mă întorceam la lucru. Am fost un egoist. Tot ce îmi doream era alcool și droguri”, a declarat Billy Keny, conform Liverpool Echo.

„Mama mea a fost cea care mi-a dat putere, pentru că singur nu aș fi putut să o fac. Nu ți-as putea răspunde concret cum am renunțat la alcool. Acum sunt bine, sunt treaz și asta e grozav. Știu unde am greșit când eram mai tânăr.

Realizez că aveam nevoie de ajutor, dar ajutorul nu a fost acolo pentru mine. Am primit o a doua șansă la viață. În același timp, am jucat pentru Everton și nimeni nu îmi poate lua aceste amintiri. Mi-a plăcut.

Acum sunt într-o altă fază a vieții mele și încerc să mă bucur de ea. Încă mai am zilele mele proaste, când fac eforturi pentru a rămâne sănătos și treaz, dar simt că viața mea merge într-o direcție foarte bună”, a mai declarat Billy Kenny.

Billy Kenny și-a oferit o nouă viață după moartea mamei lui

Perspectiva unei cariere de vis, două perioade în dezintoxicare și speranțele unei generații de fani ai lui Everton nu au fost suficiente pentru a-i salva cariera lui Billy Kenny.

Lucrurile s-au înrăutățit cu fiecare zi trecută, și abia după moartea mamei lui a reușit să-și ofere o nouă viață. Dar era mult prea târziu pentru a se realiza ca fotbalist. „Asta mi-a schimbat viața, faptul că am îngropat-o pe mama mea”, a recunoscut, trist, fostul jucător.

Au existat încercări sporadice de salvare, inclusiv o a doua perioadă în dezintoxicare, în Africa de Sud. Dar nimic nu a funcționat. Spirala descendentă a alimentat depresia pe care nu și-a dat seama că o are.

„Cel mai rău parte pentru mine a fost să-mi pun părinții să treacă prin asta, pentru că făceam totul pe față. Acesta e cel mai mare regret al meu.

Tatăl meu adora să călătorească, dar nu a ieșit din casă ani de zile, pentru că se simțea rușinat. Oriunde se ducea, lumea îl întreba dacă sunt bine. Asta îl dărâma”, își amintește Kenny.

„A-ți pierde mama este mult mai dureros decât a-ți pierde locul de muncă. La început, pentru mine să joc fotbal a fost distractiv, apoi a devenit serios și s-a transformat într-o slujbă.

La sfârșitul zilei mi-am pierdut slujba din cauza unor vicii care mi-au dominat viața timp de 25 de ani. Am fost lumina călăuzitoare a lui Everton în anii '90 și apoi am suferit din cauza asta ani de zile.

Când am murit mama, am pus totul într-o nouă perspectivă. I-am spus tatălui: 'Te voi face din nou mândru într-o zi'. Iar acum, pentru ză sunt sănătos, este mândru de mine”, a încheiat el.