Anzor Mekvabishvili, starul Universității Craiova, a rămas uimit de nivelul fotbalului din SuperLiga. Internaționalul oltenilor a spus și ce îi lipsește cel mai mult în Bănie.
„Nivelul este bun cam în orice primă ligă, se vede în competițiile europene că nu există diferențe așa mari între campionate. Mai degrabă aș vorbi despre stilul de joc din Superliga, unul foarte vertical, cu multe tranziții, cu un tempo bun și cu mulți antrenori care știu meserie.
E un stil care mie îmi place și care cred că mă și avantajează”, a spus Anzor Mekvabishvili.
„Și mie mi‑a lipsit echipa, fotbalul, toate emoțiile și lucrurile pe care le implică acest sport. Mă simt mult mai liniștit acum, că pot să joc iarăși, și nerăbdător să o fac. Am mai avut o accidentare cam la fel de gravă, dar una mai serioasă nu, am fost norocos.
Este greu, vă dați seama. Nu e doar faptul că nu mai poți să faci ce iubești, dar e și acel sentiment că nu poți să‑ți ajuți echipa și colegii. Să te uiți la ei din tribune sau de la televizor și să știi că nu poți să fii alături de ei pe teren e foarte dificil.
Mi‑au simțit și colegii din națională lipsa, dar nu cred că din cauza absenței mele au pierdut. Din păcate, perioada mea proastă a coincis și cu o perioadă mai proastă din partea echipelor mele.
E în regulă însă, ăsta e fotbalul, treci și prin astfel de momente, partea bună e că în fotbal, ca și în viață, ai mereu o zi nouă, o etapă nouă, o șansă nouă”, a mai spus fotbalistul.
„Da, mi‑ar fi plăcut să joc mai mult cu FCSB, dar nu era ușor să joc un meci întreg după o accidentare.
M‑am simțit ok, a fost bine, dar cred că va fi și mai bine, pe măsură ce‑mi regăsesc forma fizică și ritmul de joc. În afară de asta, a fost un meci frumos, pentru că a fost o atmosferă bună, chiar am fost mai uniți și mai motivați și asta ne‑a dat tuturor emoții foarte plăcute.
Mi s‑a schimbat foarte mult în multe feluri, vă dați seama. E primul meu transfer în afara Georgiei și aici cultura și o țara sunt diferite, iar eu sunt doar cu familia aici. Dar mă adaptez tot mai mult pe zi ce trece și mă simt bine, va fi din ce în ce mai bine.
Mda, e greu… Sunt de multe luni departe de casă și îmi lipsesc mult prietenii mei și restul familiei mele…”.
