Special· 2 min citire

Chivu a rememorat momentele de la cea mai dură accidentare a carierei: „A trebuit să învăț de la zero să merg”

Cristi Chivu; foto: golazo.ro

Cristi Chivu; foto: golazo.ro

Scris de Ion Gabriel Publicat: 31 oct. 2024, 19:15

Fostul internațional Cristian Chivu a vorbit timp de două ore la cursurile Sports Business Academy, în fața a peste 40 de „studenți” din promoția 2024.

Chivu a suportat patru operații, inclusiv un transplant de la un cadavru

El a trecut în revistă momentele importante ale carierei și, invariabil, s-a referit și la accidentarea din ianuarie 2010, când a suferit o fractură de craniu.

„Am avut noroc să mă aflu într-un oraș, Verona, unde exista un centru de neurochirurgie avangardist, ceea ce a însemnat o salvare pentru mine la vremea respectivă.

A trebuit să învăț de la zero să merg, să alerg, n-aveam puncte de reper, cădeam. Să dai cu capul în minge devenea foarte complicat.

Eram în spital, abia mă mișcam, iar capul meu - bandajat și plin de copci. A venit soția în vizită și m-a comparat cu Ana a lui Manole! «Tu o să-ți revii repede și, pentru că ai suferit această accidentare, o să câștigi Liga Campionilor cu Inter».

Karma! Asta se va și întâmpla, iar când te gândești acum te și bufnește râsul”, a amintit el.

În 2012, Chivu și-a rupt fascia plantară de la piciorul drept, motiv pentru care a fost obligat să renunțe definitiv la fotbal.

„Am suportat patru operații, să văd dacă mă mai pot întoarce pe teren. E o zonă slab vascularizată și ajunsesem în punctul în care nici nu mai puteam merge fără durere.

A trebuit să fac și un transplant de la un cadavru. Dar, până la urmă, am fost nevoit să mă retrag mai devreme decât mi-aș fi dorit la 33 de ani și jumătate.

Medicii mi-au spus că, în materie de sport, voi mai putea practica doar schiul, fiindcă piciorul intră în clăpari și nu există contact direct cu solul. Am progresat însă în timp, reușesc să fac multe lucruri, am alergat inclusiv un semimaraton.

Mi-am acceptat soarta și mă pregătisem mental pentru momentul retragerii, fiindcă era la mijloc o accidentare serioasă. Atunci când ai o problemă medicală, ți-e mai ușor să accepți încheierea carierei, știind că nu mai exista o altă soluție”, a mai precizat el.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Sportivă și pe Google News