Lorenzo Buffon, unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului italian, a decedat, marți, în orașul său natal Latisana, din regiunea Udine, în nord-estul peninsulei.
A jucat de 15 ori pentru naționala Italiei, al cărei căpitan a fost la ultimele 6 meciuri
Văr al bunicului lui Gianluigi Buffon, el avea 95 de ani și 11 luni. Născut pe 19 decembrie 1929, Lorenzo Buffon a debutat la Portogruarese, un club amator important din regiunea Veneția, înainte de a se transfera în 1949 la AC Milan.
El a rămas zece ani la Rossoneri, câștigând patru titluri (1951, 1955, 1957, 1959) și două Cupe Latine (1951, 1956). După 300 de meciuri oficiale la Milan, Buffon s-a transferat la Genoa, apoi la Inter Milano după un singur sezon. La Nerazzurri, portarul de 1,81 m va câștiga un alt Scudetto, în 1963, înainte de a pleca la Fiorentina și de a-și încheia cariera profesională în Serie C la Ivrea, în 1964-1965.
Aliniat de 15 ori în echipa Italiei, Lorenzo Buffon, care a debutat împotriva Franței la Paris în noiembrie 1958 (2-2), a purtat banderola de căpitan în ultimele șase selecții. A jucat ultimele două meciuri pentru Nazionale la Cupa Mondială din 1962 din Chile, pe 31 mai împotriva Germaniei de Vest (0-0) și pe 6 iunie împotriva Elveției (3-0). Carlo Mattrel, portarul echipei Palermo, a fost însă preferat pentru al doilea meci împotriva Chile (0-2, pe 2 iunie).
Portar spectaculos și eficient pe linia porții, era supranumit „tenaglia” (clește în italiană) pentru prinderea sigură a mingii.
După ce a fost antrenor de portari, a devenit observator la AC Milan, clubul său preferat.
