Presa românească este în doliu! A murit Radu Cosașu, decanul jurnaliștilor sportivi

Radu Cosașu, decanul presei sportive românești, a încetat din viață la 92 de ani, la Spitalul „Elias” din București.

Radu Cosașu a fost concediat la 26 de ani, după ce a lansat teoria „adevărului integral”

S-a născut pe 29 octombrie 1930, la Bacău, într-o familie din mica burghezie evreiască, fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei (născută Wassermann).

După ce a absolvit liceul la București (1940-1948), a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949), de unde a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953).

A început ca reporter la Revista elevilor (1948-1949), unde a și debutat în 1948, a continuat ca redactor la Scânteia tineretului (1949), a lucrat ca frezor la Uzinele Timpuri Noi (1950), a revenit ca redactor la Scânteia tineretului (1953-1956).

A fost, însă, concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956). Cosașu susținea că literatura trebuie să înfățișeze „adevărul integral” și nu unul selectat tendențios, după o logică propagandistică.

A rămas fără loc de muncă mai bine de un deceniu. A colaborat la diverse reviste și a publicat numeroase volume de nuvele sau romane, se arată într-un comunicat al Asociația Presei Sportive din România.

Radu Cosașu a fost redactor-șef la Fotbal Plus și colaborator permanent al Gazetei Sporturilor

După 1989 a fondat alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea revista de Dilema (astăzi, Dilema veche) și a colaborat la diverse alte publicații.

De-a lungul vremii a publicat peste 20 de volume. A scris povestiri cu un marcant caracter autobiografic, literatura sa având un filon eseistic foarte pronunțat.

A deținut rubrici la ziarul Sportul și revistele Cinema și România literară, a fost redactor-șef la Fotbal Plus, redactor al revistei Dilema veche și colaborator permanent al Gazetei Sporturilor.

Radu Cosașu a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1975), cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1989), cu Premiul Național pentru Literatură (2007), cu Premiul de Excelență în cadrul Galei „Ioan Chirilă” (2010).