Anton Weissenbacher a fost unul dintre cei care a făcut posibilă una dintre cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc.
Cu el în echipă, Steaua a triumfat la Sevilla și a cucerit în 1986 cel mai râvnit trofeu european din fotbalul de club. La aproape 36 de ani de la acel moment fostul mare jucător al roș-albaștrilor nu mai este implicat în fenomen. Fundașul din echipa de aur a anilor `80, a părăsit România imediat după Revoluție și s-a stabilit în Germania la Trier. Într-un interviu acordat presei maghiare acesta a povestit cum decurge viața sa în prezent.
„Nu am avut vreo zi de absență la muncă, îmi place să muncesc, nu e nicio rușine. Am o viață liniștită în Trier. Mă uit rar la un meci de fotbal, nu îmi lipsește foarte mult. La ce bun să îți petreci întreaga viață luptând cu destinul? Nu este mai ușor să accepți totul așa cum e?”, a declarat Weissenbacher pentru Nemzeti Sport.
Weissenbacher, în centru, alături de Iosif Rotariu, a fost prezent în vara anului trecut la inaugurarea stadionului Steaua
Inevitabil, fostul mare fotbalist originar din Baia Mare a vorbit și despre momentul care i-a marcat întreaga carieră. Și a dezvăluit cum a ajuns Steaua în vârful elitei continentale.
„Nu era ușor să trăiești în București în acea vreme. Trăiam într-un fel de cazarmă, iar viața noastră de zi cu zi era una destul de monotonă: antrenamente, meciuri, deplasări. Camera antrenorului Emeric Ienei era lângă a mea, iar ajutorul și sprijinul său au însemnat mult pentru mine.
La fel a contat mult și sprijinul lui László Boloni, pe care l-am considerat un mare mijlocaș. Este extraordinar ce performanțe istorice a avut Steaua la nivel internațional în acea vreme. Fotbalul era totul pentru noi. Valentin Ceaușescu era alături de noi, venea la antrenamente, era o persoană bună”, a fost descrierea făcută de fostul jucător, acum în vârstă de 57 de ani.