Dezvăluiri explozive ale lui Jan Ullrich: „Dopajul era ceva obișnuit, nu doar în ciclism”

Jan Ullrich a vorbit despre cariera sa de ciclist într-o emisiune difuzată de televiziunea germană, iar câștigătorul Turului Franței din 1997, care recunoaște că a recurs la dopaj, afirmă că sportul era atunci profund corupt de practici interzise. Mult dincolo de pluton, relatează RMC Sport.

„Ceea ce am stricat atunci a dus, cel puțin, la un ciclism curat astăzi”, spune germanul

A negat cu vehemență timp de mai bine de un deceniu. Dar, la fel ca alții înaintea lui, Jan Ullrich a recunoscut în cele din urmă că a recurs la dopaj pe parcursul carierei sale de ciclist profesionist.

În cadrul emisiunii „Inas Nacht”, difuzată weekendul trecut de postul german ARD, câștigătorul Turului Franței din 1997 a vorbit despre trecutul său în pluton. Încercând să explice de ce a refuzat atât de mult timp să recunoască că lua substanțe interzise.

„Iubeam prea mult acest sport. Nu voiam să compromit pe altcineva. Aș fi putut distruge întregul ciclism în acel moment”, asigură cel care a terminat de cinci ori pe locul al doilea în Turul Franței, dintre care de trei ori în urma lui Lance Armstrong (2000, 2001, 2003), potrivit declarațiilor relatate de Le Soir.

Singurul german care și-a înscris numele în palmaresul Turului Franței jură că toți cicliștii din generația sa erau dopați. Și afirmă că majoritatea celorlalte discipline sportive se confruntau atunci cu aceleași probleme.

„Ne-am adaptat la ceea ce făceau deja ceilalți”, mărturisește fostul ciclist al echipei Deutsche Telekom, care are astăzi 52 de ani.

„Pe vremea mea, dopajul era ceva obișnuit în toate sporturile. Și nu doar în ciclism”. Potrivit lui, cei mai buni reușeau astfel să se distingă din mulțimea de trișori: „Dacă toată lumea o făcea, totul depindea de talent și de capacități.”

După ce a trecut printr-o perioadă foarte întunecată, marcată de dependența de alcool și medicamente, Jan Ullrich, care nu a fost deposedat de titlurile sale, spre deosebire de alții, continuă să urmărească actualitatea ciclismului mondial.

Cu admirație pentru dominația lui Tadej Pogacar și cu sentimentul că excesele din epoca sa au servit, în cele din urmă, cauzei comune. Permițând curățarea șoselei și a împrejurimilor sale. „Ceea ce am stricat atunci a dus, cel puțin, la un ciclism curat astăzi”, vrea el să creadă.