Premieră pentru Jocurile Paralimpice: Va concura la Paris o sportivă transsexuală

Valentina Petrillo s-a îndrăgostit de atletism la vârsta de 7 ani, când l-a urmărit pe sprinterul italian Pietro Mennea câștigând aurul la 200 de metri la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980. „Am spus că vreau să fiu ca el”, a spus Petrillo, o femeie transgen care a fost crescută ca băiat, relatează AP.

„Am vrut să îmbrac tricoul albastru (al Italiei), am vrut să merg la Jocurile Olimpice. Dar - și a existat un dar - am vrut să o fac ca femeie pentru că nu mă simțeam ca un bărbat, nu mă simțeam ca mine însămi.”

Patru decenii mai târziu, la 50 de ani, Petrillo este pe cale să își îndeplinească în sfârșit visul, dar nu la Jocurile Olimpice. Peste două săptămâni, ea va deveni prima femeie transsexuală care va concura la Jocurile Paralimpice, când va alerga la 200 și 400 de metri în categoria T12 pentru sportivii cu deficiențe de vedere, la Paris.

Petrillo, care a fost diagnosticată în adolescență cu boala Stargardt, o afecțiune oculară degenerativă, se consideră norocoasă în ciuda provocărilor cu care s-a confruntat. Și-a trăit cea mai mare parte a vieții ca bărbat și și-a dezvăluit transsexualitatea soției sale - cu care are un fiu - abia în 2017, înainte de a începe terapia hormonală doi ani mai târziu.

„Da, am probleme cu vederea, am vedere parțială, sunt trans - și să spunem că nu este cel mai bun lucru în Italia noastră, fiind trans - dar sunt o persoană fericită”, a declarat ea pentru The Associated Press într-un interviu la o pistă pe care se antrenează într-o suburbie din Bologna, unde locuiește.

„Am început tranziția în 2019, iar în 2020 mi-am împlinit visul, care era să concurez în categoria feminină, să fac sportul pe care l-am iubit întotdeauna”, a declarat ea în italiană. „Am ajuns la 50 de ani înainte ca acesta să devină realitate ... cu toții avem dreptul la o a doua alegere de viață, la o a doua șansă”.

World Athletics a interzis anul trecut femeilor transgen să concureze la categoria feminină în cadrul evenimentelor internaționale, dacă au făcut tranziția după pubertate. Dar omologul său para, World Para Athletics, nu a urmat exemplul.

Într-un comunicat remis AP, WPA a precizat că sportivii transgen care participă la competițiile sale feminine trebuie să declare că identitatea lor de gen în scopuri sportive este feminină și să furnizeze dovezi că nivelul lor de testosteron a fost sub 10 nanomoli pe litru de sânge timp de cel puțin 12 luni înainte de prima lor competiție.

Testosteronul este un hormon natural care crește masa și rezistența oaselor și a mușchilor după pubertate. Intervalul normal al bărbaților adulți crește până la aproximativ 30 nmol pe litru de sânge, comparativ cu mai puțin de 2 nmol/L pentru femei.

„Orice modificare viitoare a poziției WPA în acest domeniu va fi luată în considerare numai în urma unei consultări adecvate cu echipele și sportivii și luând în considerare drepturile și cele mai bune interese ale tuturor celor implicați”, a declarat forul.

Într-un sport care se confruntă deja cu problema creării unor condiții de concurență echitabile între sportivii cu diferite niveluri de deficiență, unele dintre adversarele lui Petrillo spun că aceasta are un avantaj incorect.

Anul trecut, în Spania, a existat o reacție împotriva lui Petrillo, după ce aceasta a învins-o la limită pe atleta spaniolă Melani Berges, obținând locul patru în semifinala campionatelor mondiale, ceea ce a însemnat că Berges nu s-a calificat în finală și a ratat astfel șansa de a ajunge la Jocurile Paralimpice.

Berges a calificat acest lucru drept o „nedreptate”, declarând site-ului spaniol de sport Relevo că, deși „acceptă și respectă” persoanele transgen, „nu mai vorbim despre viața de zi cu zi, vorbim despre sport, care necesită forță, un fizic”.

Comitetul Paralimpic Spaniol a declarat pentru AP că poziția sa nu s-a schimbat de anul trecut, când un purtător de cuvânt a declarat presei spaniole: „Respectăm regulamentele World Para Athletics, care permit în prezent femeilor trans să concureze, așa cum este cazul Valentinei Petrillo, dar, privind spre viitor, credem că ar fi oportun să ne îndreptăm spre o uniformizare a criteriilor cu lumea olimpică în legătură cu această chestiune”.

Petrillo a declarat că îi înțelege într-o oarecare măsură pe cei care se întreabă dacă ea ar trebui să concureze în categoria feminină.

„M-am întrebat „Dar Valentina, dacă ai fi o femeie biologică și ai vedea o Valentina alergând cu tine, ce ai crede?”? Și mi-am răspuns că și eu aș avea unele îndoieli”, a spus ea. „Dar apoi, prin experiențele mele și prin ceea ce am învățat, pot afirma clar ... că nu înseamnă că, pentru că m-am născut bărbat, voi fi mai puternic decât o femeie”.

Petrillo a făcut referire la un studiu finanțat de CIO - și publicat în aprilie în British Journal of Sports Medicine - care arată că femeile transgen sunt de fapt dezavantajate fizic în comparație cu femeile cisgender în mai multe domenii, inclusiv funcția pulmonară și forța părții inferioare a corpului.

„Acest lucru înseamnă mai degrabă că am un dezavantaj, pentru că, în afară de orice altceva, faptul că trec printr-un tratament hormonal înseamnă că merg împotriva corpului meu, deci împotriva biologiei corpului meu și asta este cu siguranță ceva care nu este bun pentru el”, a spus ea.

Petrillo a crescut în orașul Napoli din sudul Italiei. A crezut că aspirațiile ei de a alerga s-au terminat când a fost diagnosticată cu boala Stargardt la 14 ani.

S-a mutat la Bologna, în nordul Italiei, pentru a studia informatica la Institutul pentru Nevăzători și locuiește la periferia orașului, unde lucrează în sectorul IT.

Sportul a continuat să facă parte din viața ei - a jucat fotbal în cinci pentru sportivii cu deficiențe de vedere - dar abia la vârsta de 41 de ani Petrillo s-a întors la atletism, câștigând 11 competiții naționale la categoria T12 masculin între 2015 și 2018.

A alergat prima sa cursă ca femeie în 2020 și a ajuns pe locul cinci la Campionatele Europene de Para Atletism. Ea a câștigat bronzul la 200 și 400 de metri la Campionatele Mondiale de Para Atletism de anul trecut.

La Jocurile Paralimpice, finalele feminine T12 la 400 m și 200 m vor avea loc la 3 și, respectiv, 7 septembrie, cu seriile în ziua precedentă.

Petrillo va fi încurajată de fosta soție și de fiul ei în vârstă de 9 ani, precum și de fratele ei.

Cu toate acestea, ea spune că a câștigat deja cea mai mare provocare a sa, indiferent de ce se va întâmpla atunci când va intra pe pista de pe Stade de France.

„Din păcate, încă trăim într-o situație în care persoanele transgen sunt marginalizate, care nu vor putea niciodată să schimbe un document așa cum am făcut eu, care nu vor putea niciodată să obțină ceea ce merită, respectul pe care îl merită”, a spus Petrillo. „Și, prin urmare, gândurile mele se îndreaptă către ei, către cei care au fost mai puțin norocoși decât mine.”