Massimo Pedrazzini, selecționerul naționalei feminine U17, a vorbit despre generația de mâine a fotbalului românesc, care are pe umeri presiunea de a readuce sportul rege de la noi în elita mondială.
Fostul antrenor de la FCSB a vorbit despre problemele cu care se confruntă cei care încearcă să le calce pe urmeri idolilor lor din trecutul nu foarte îndepărtat. Și detaliază felul în care reacționează antrenorii de la echipele de club la care cei mici sunt legitimați. Italianul consideră că minusurile acumulate în perioada junioratului se văd atunci când ajunși în fotbalul mare, micii fotbaliști de ieri nu sunt în stare să facă față concurenței dure de afară.
„Copiii sunt mai protejați acum, dacă poți să-i dai tu paharul să bea apă o faci. Dar copilul care intră pe teren are o responsabilitate. Are responsabilitate să păstreze sarcinile de joc, are responsabilitatea să-și ajute colegul la greu, responsabilitatea de a nu fi depășit de adversarul direct, responsabilitatea de a juca bine. Ideea de responsabilitate nu începe când el intră pe teren, începe de acasă”.
De când se trezește până la intrarea în școală, responsabilitatea copilului este zero. Nu mai vorbim că mulți părinți le fac temele copiilor. După școală, geanta de antrenament e pregătită de mama. Întrebarea este când începe responsabilitatea copilului. Mi s-a întâmplat la meciuri ca un copil să-mi spună: «Domn profesor, nu am apărători!». L-am întrebat de ce nu are. «Nu mi le-a pus mama». Și eu ce fac?! Mă duc la mama lui să-i spun că astăzi nu intră ea pe teren!?”, a declarat Massimo Pedrazzini.
CITEȘTE ȘI –>> A murit unul dintre cei mai titrați selecționeri. A cucerit două titluri mondiale şi patru europene
Uneori pretențiile iubitorilor fotbalului pot fi mult prea mari comparativ cu nivelul atins de jucătorii reprezentativi ai țării în anii în care au parcurs etapele obligatorii ale activității fotbalistice.
„Sunt lucruri mici care te ajută să-ți deschizi creierul. Apoi, noi venim pe teren și pretindem ca acești copii să se poarte ca adulții. De multe ori, antrenamentele sunt prea puțin potrivite pentru nivelul și pregătirea copiilor. Antrenorul e focusat mai mult ca echipa să arate bine, nu să-i învețe lucruri individual pe jucători.
Creșterea individuală e foarte redusă, implicarea e foarte redusă, nivelul cognitiv e redus. Aici e diferența mare între noi și alți țări mai dezvoltate”, a mai atras atenția Pedrazzini.
