Pe Lucian Ionescu îl cunoaște toată lumea drept un mare susținător al giuleștenilor. Dar uneori cuvintele sunt de prisos în fața dragostei pe care o afișează zi de zi față de echipa care i-a pătruns în suflet pentru totdeauna.
Chiar și atunci când a schimbat tabăra pentru o perioadă, ofițerul de presă al Rapidului a fost tot cu gândul la Grantul său iubit. Însă mai puțini știu că în urmă cu 32 de ani în zilele fierbinți ale Revoluției Române, Lucian Ionescu era cu armă în mână, în Unitatea R4 RAA – Rachete Antiaeriene – 01808, la Crângul lui Bot. Și a trăit atunci clipe care i-au rămas întipărite în memoeri pentru totdeauna.
„Eram către gardul dinspre terenul de fotbal la R4 RAA – Rachete Antiaeriene, Unitatea 01808, la Crângul lui Bot și stăteam pe burtă în frig cu arma. Ni se spusese să tragem fără somație, o chestie neîntâlnită nici pentru noi, nici pentru generații întregi de militari.
Pentru tineri, pentru copii, probabil că pare o chestie lipsită de orice atracție, dar să-i spui unui copil de 18, 19 ani, cum aveam noi atunci, „trage fără somație” și să simți pe obraz, rece, patul armei, era grozanic. Și exista și sentimentul de frică, o frică ciudată”, a mărturisit Lucian pentru PlaySport.
CITEȘTE ȘI –>> „Repoziționarea” lui Shuai Peng, în atenția WTA! Comunicatul forului după ultimele dezvăluiri ale sportivei
Soarta a fost blândă cu el în clipele de final ale regimului comunist. Și de asemenea cu ai săi camarazi care au trecut de evenimentele tragice din acele zile fără pierderi de vieți omenești. Episodul nefericit de la Otopeni din ziua de 23 decembrie îi dă și acum fiori reci pe șira spinării.
„Mi se face pielea de găină. Nu am ajuns la Otopeni, am rămas în regiment, trebuia să am grijă de apărarea antiaeriană a Ploieștiului, însă am avut colegi la Otopeni, evident. Absolut, m-am născut a doua oară pentru că pe mine nu m-au trimis acolo. Și am avut marea șansă, pentru că înainte să fie prins Ceaușescu și executat, trebuia să ieșim în pluton, să fim trimiși în Ploiești și să tragem în manifestanți.
Și atunci, nu aș vrea să pară că ne ridicăm în slăvi, am discutat, camarazii între noi, iar dacă ajungem în acea postură, ne punem armele în gât și ne tragem câte un cartuș, că nu avem cum să tragem în niște oameni care pot fi părinții noștri. Au fost niște clipe groaznice, dar care rămân pe retină”, a încheiat ofițerul de presă al Rapidului.
CITEȘTE ȘI –>> Stelian Baltă, cadouri la peste 700 de persoane: bătrâni și copii cu situație materială redusă
