Amintirile lui Sorin Cârțu la sărbătoarea Universității Craiova: „Asta cred că spune multe despre mine”
Universitatea Craiova a împlinit, azi, 75 de ani de existență, iar Sorin Cârțu a rememorat câteva momente importante.
„Am trecut prin toate stadiile omului de fotbal”, amintește Sorin Cârțu
În 1948 a luat ființă echipa de fotbal UNSR Craiova, aflată sub tutela Ministerului Învățământului Public și al Uniunii Naționale a Studenților din România.
Formația a fost înscrisă în campionatul județean și a jucat primul meci oficial pe 5 septembrie, în deplasare, cu CFR Filiași, fiind învinsă cu 3-6.
De-a lungul timnpului, echipa și-a schimbat denumirea de mai multe ori: CSU Craiova în 1950, Știința Craiova în 1953 și Universitatea Craiova din 1966.
Câțiva dintre jucătorii care au făcut istorie la echipa fanion a orașului s-au adunat, azi, în comuna Laloșu din județul Vâlcea, și au sărbătorit pe teren, într-un meci de old-boys.
Au fost de față Sorin Cârțu, Nicolae Negrilă, Aurică Beldeanu, Costică Donose, Grigore Ciupitu, Nae Ungureanu, Florin Cioroianu și Silvian Cristescu.
„Eram de mic la stadion, nu mai știu exact primul meci la care am fost. Universitatea pentru mine a fost un factotum în ceea ce privește și viața mea socială, viața fotbalistică, a antrenorului și a președintelui.
Am trecut prin toate stadiile omului de fotbal. A fost un factor principal în realizarea mea ca un de fotbal”, a făcut cunoscut Sorin Cârțu.
„Am jucat în Divizia A numai pentru Universitatea Craiova și asta cred că spune multe despre mine”, spune Sorin Cârțu
Fostul jucător, antrenor și președinte al Universității Craiova a depănat și câteva amintiri din perioada în care era activ.
„Nu m-au dus părinții la meciuri. M-am dus singur! Știam că e o selecție. Așa mergeau copiii pe vremea aia, fără părinți! Am stat vreo opt luni la vremea respectivă la Gheorghe Scaeșteanu, apoi am trecut la școala sportivă și în ultimul an de juniorat am revenit la Universitatea Craiova la tineret.
De atunci am jucat în Divizia A numai pentru Universitatea Craiova și asta cred că spune multe despre mine. Apoi am început meseria de antrenor-jucător la Electroputere și apoi prima echipă ca antrenor principal a fost Universitatea Craiova, unde am stat patru ani. De aici, a început periplul meu în antrenorat, dar am revenit de vreo patru ori la Craiova.
Cel mai important moment din istoria clubului rămâne câștigarea primului titlu de campion cu generația lui Nea Nelu Oblemenco, în 1973-1974. Eram încă la tineret atunci. Apoi tot ceea ce am realizat noi, Craiova Maxima: titluri luate, Cupe și participarea în Europa, semifinala cu Benfica
Apoi generația ’90-91′, care a câștigat din nou titlul, cu Gică Popescu, Sândoi, Badea și condusă și antrenată de mine. Pe urmă și celelelalte momente. Tot timpul când au fost rezultate pozitive au fost pași importanți în istoria clubului”, a mai spus el, potrivit Fanatik.
