Bogdan Mitrea a dezvăluit ce dorință are înaintea ”să agațele ghetele în cui”: ”Nu putea fi un moment mai frumos al retragerii mele. Am dat totul pentru fotbal”

”U” Cluj și Rapid se întâlnesc sâmbătă, de la ora 18:00, într-un meci din ultima etapă din play-off-ul SuperLigii României.

Bogdan Mitrea va disputa ultimul meci din cariera de fotbalist.

Astfel, jucătorul a oferit un interviu pentru pagina oficială a celor de la ”U” Cluj în cadrul căruia a vorbit despre prima amintire legată de fotbal, relația cu Universitatea, precum și despre ultimul obiectiv pe care l-a stabilit înainte de ”a pune ghetele în cui”.

(n.r. Care este prima amintire legată de fotbal?).”Prima amintire este momentul când am mers prima oară la fotbal, copil fiind, în parcul Babeș, pe terenul 3.”

Ai crescut cu „U” in suflet, iar înainte de a fi junior aici, ai fost și suporter al echipei. Cum s-a simțit copilul Bogdan Mitrea când a îmbrăcat tricoul Universității?

”A fost un moment frumos. Cred că la Ploiești a fost primul meci pe care l-am jucat, îmi amintesc. Mă simțeam fericit, știam că mereu vreau să joc măcar un meci pentru echipa mare și m-am simțit fericit.”

Ai plecat de aici în tinerețe și ai jucat, atât în România, cât și în străinătate. Dacă ar fi să privești în urmă, care a fost cea mai bună perioadă din cariera ta?

”Cred că am avut 2-3 momente de top de-ale mele, unde m-am simțit foarte bine la echipe: Viitorul, probabil, pentru realizări personale, pentru că am avut acele realizări deosebite și Sepsi, la care am luat primele trofee.”

În 2020, ai bifat și o prezență în tricoul Echipei Naționale a României, un lucru la care foarte mulți jucători visează. Ce a însemnat pentru tine acel moment?

”Am fost foarte onorat, foarte mândru, fericit, cum am mai spus. Era un ultim tren, simțeam că doar atunci mai poate veni debutul meu. Țin minte că am avut emoții, dar eram chiar fericit.”

Primul sezon la „U” a venit ca un roller-coaster emoțional. Am fost aproape de finala Cupei, de Conference League, dar aceste lucruri nu s-au întâmplat. Ai simțit atunci că poate e momentul să te oprești, că astrele nu se aliniază?

”Nu, nicio clipă. Anul trecut nu am fost pregătit pentru retragere. Într-adevăr, anul trecut am avut trei momente: accederea în play-off, Cupa și, într-un final, o cupă europeană, pe care le-am ratat pe final de meci sau la penalty-uri. Cred că am învățat noi toți din anul trecut și, drept dovadă, anul acesta am reușit să ne îndeplinim obiectivele principale.”

Sâmbătă, împotriva celor de la Rapid, vei juca ultimul tău meci din cariera de fotbalist. Cum te pregătești pentru o asemenea clipă? Ce gânduri îți trec prin cap?

”Nu ai cum, am momente în care mă gândesc că sunt ultimele antrenamente, ultimele pregătiri, ultimul meci. Nu cred că putea fi un moment mai frumos al retragerii mele decât la echipa pe care o iubesc, în locul unde am urmărit primele meciuri fiind copil, într-un an deosebit, când am reușit accederea în cupele europene. Putem să terminăm chiar pe podium și cred că e o retragere cam cum mi-aș fi imaginat.”

După 18 etape pe primul loc pentru U Cluj cu tine în lot și o calificare în Conference League, se retrage împlinit Bogdan Mitrea?

”Da, da. În momentul în care am luat decizia, știam că o să fiu împlinit și știu că am dat totul pentru fotbal.”

Dacă ai mai avea o ultimă dorință, să câștigi un trofeu sau să ajungi la o echipă, care ar fi aceea?

”Aș zice un trofeu cu U Cluj, dar nu mai avem timp, așa că o să zic un gol în ultimul meci.”

Ca ultima întrebare, aș fi curios să aflu: ce planuri ai după retragere?

”Să rămân în fotbal, cu siguranță, pentru că asta am făcut toată viața și e normal să fac în continuare. În primă fază, o să merg pe parte de impresariat, agent de jucători, iar apoi vedem unde ne duce viața.”

Concluzionând, ce mesaj ai pentru cei care au fost alaturi de tine: colegi, familie, fani, pe parcursul carierei?

”Le mulțumesc din suflet. Dacă aș începe să nominalizez, cu siguranță aș omite pe cineva. Chiar vreau să le mulțumesc tuturor care au avut încredere, m-au ajutat la momentul potrivit, m-au susținut necondiționat. Vreau să mulțumesc familiei mele, soției mele pe care o iubesc, copilului meu, care au fost alături de mine atâția ani. A contat enorm suportul pe care mi l-au oferit, un mare mare mulțumesc.”