Antrenorul celor de la SC Zalău este una dintre personalitățile handbalului românesc din ultimele decenii. Și-a dedicat o viață sportului care l-a adus în lumina reflectoarelor și l-a făcut apreciat peste tot unde merge.
Odată cu schimbarea prefixului, tehnicianul originar din Piatra Neamț și-a adus aminte de cele mai importante momente ale carierei sale de antrenor. Una începută pe vremea în care generația Crstinei Neagu nici nu se născuse.
„Sunt cel mai longeviv antrenor la nivel de Liga Națională. Vin din 1974, suntem în 2022. Am 38 de ani de Liga 1. Am fost doi ani de zile și în Liga II, și la nivel de junioare. Că trebuia să urci. Din 1974 am lipsit de la Zalău doar doi ani, perioada Vâlcea. Am câștigat cinci trofee acolo, cea mai prolifică perioadă. Aș vrea să văd aceste performanțe repetate la nivel de club și de echipa națională. Am plecat la Vâlcea special pentru echipa națională.
Am luat argintul mondial în 2005 și am mers în vară la Oltchim unde am adunat echipa națională. Voiam să câștigăm Liga Campionilor, ăsta era țelul. În primul an am câștigat Cupa Cupelor, iar în al doilea an am fost la un gol diferență de a ne califica în finală. La acea vreme era vestitul Gunnar Prokop de la Hypo Viena, care a făcut o manevră și nu ne-am mai calificat. Am avut cinci titluri de campion, trei cu Zalău, două cu Vâlcea”, a rememorat Tadici pentru Fanatik.
CITEȘTE ȘI –>> Starul rus care s-a dezis de soție din cauza divergențelor în privința războiului din Rusia: „Propaganda i-a șters creierul”
Arătat uneori cu degetul pentru comportamentul agresiv pe care l-a manifestat la adresa unora dintre fetele pe care le antrenează, Tadici se apără. Și dezvăluie o parte a personalității sale, mai puțin vizibilă în tensiunea meciurilor în care este implicată echipa sa.
„Sunt foarte pașnic. Sunt un om care știe să își facă analiza a ceea ce s-a întâmplat în sală. Și fac analize pertinente, nu subiective. În sală poate că sunt un temperament mai coleric, dar doar atunci când munca jucătoarelor și a mea este călcată în picioare. În rest, nu am nicio problemă nici în sală. Din păcate, noi muncim uneori luni de zile, facem câte 10-11 meciuri de pregătire și nu știi cine vine să te judece și să îți judece munca.
Este greu să reziști când vezi că e rea-intenție și nu se aplică același regulament într-o parte și în cealaltă. Sezonul acesta, în ciuda etapelor mele de suspendare, suntem pe locurile 7-8, cu Brăila, echipă cu o investiție de 4-5 ori mai mare ca a noastră. Ca să nu mai vorbesc de echipele din față și primele trei clasate. Satisfacția mea este cu atât mai mare”, a mai explicat aniversatul zilei de astăzi.
