OPINIE | Marea brambureală federală
Campania prin care FRF încearcă să recruteze un nou selecţioner nu are nimic în comun cu existenţa unui proiect la nivelul primei reprezentative. Răzvan Burleanu şi Mihai Stoichiţă lasă impresia că n-au nicio idee despre ceea ce fac şi că se vor mulţumi cu orice soluţie vor găsi în cele din urmă.
Abordarea federalilor, care s-au întâlnit pe rând cu Hagi, Răzvan Lucescu şi Dan Petrescu, este una nemaivăzută la nivelul unei prime reprezentative cu pretenţii. Stoichiţă a anunţat public că „Federaţia nu va plăti niciodată o clauză de reziliere”, însă federalii s-au întâlnit pe rând cu trei antrenori aflaţi sub contract cu echipele lor. Ba, mai mult, în cazul lui Hagi este vorba de un statut care îl făcea din start aproape incompatibil cu funcţia de selecţioner – cel de acţionar majoritar al clubului pe care îl conduce.
Fracturile logice din discursul public al lui Stoichiţă continuă atunci când ne transmite că „nu a existat niciun fel de prioritizare a întâlnirilor”. Cu alte cuvinte, federalii au abordat antrenorii aşa cum s-a putut, iar o posibilă înţelegere cu unul dintre ei ar fi făcut ca ceilalţi să iasă din calcule. Un fel de primul sosit, primul servit cu cea mai importantă funcţie din fotbalul românesc. Nici pachetul salarial oferit nu le dă şefilor Federaţiei dreptul să emită prea multe pretenţii la un selecţioner cu experienţă. Prima de jumătate de milion de euro oferită pentru o posibilă calificare la Mondialul următor nu tentează pe nimeni. Realist vorbind, ai mai multe şanse să câştigi o cursă de Formula 1 cu o Dacia 1300 decât să prinzi un loc în primele 24 de echipe ale lumii!
Decât să umble ca doi peţitori pe ruta Ovidiu – Salonic – Cluj-Napoca, Burleanu şi Stoichiţă ar fi putut organiza mai degrabă un concurs de dosare şi scrisori de intenţie. Aşa ar fi făcut economie pentru o posibilă clauză de reziliere, şi ar fi scutit lumea fotbalului despre dezbateri inutile pe tema unor soluţii imposibile.
Atunci când ne anunţă că problema va fi rezolvată înainte de Crăciun, Stoichiţă este fie mult prea optimist, fie are deja „aşii” în mânecă. Cu Boloni inaccesibil şi cu Mircea Lucescu neinteresat, Petrescu a rămas singura şansă pentru un selecţioner cu un CV decent pentru prima reprezentativă. Petrescu a amânat un răspuns clar. Pare că şi-ar dori funcţia, mai ales în contextul problemelor financiare de la CFR Cluj. Însă clauza de reziliere, chiar dacă nu este una imensă, rămâne o problemă insurmontabilă pentru FRF. Mutu sau Edi Iordănescu?
