Max Parrot a scris istorie la Jocurile Olimpice de la Beijing reușind să triumfe în proba de snowboard slopestyle, obținând astfel primul său titlu olimpic.
Însă drumul nu a fost deloc ușor până la această mare performanță. În urmă cu trei ani el a fost depistat cu limfom Hogdkin, o formă de cancer care l-a obligat să ia o pauză forțată. Candianul a povsetit cum au fost clipele de după acest moment îngrozitor pentru orice persoană care primește un astfel de diagnostic.
„Acum fix trei ani eram pe un pat de spital, nu mai aveam mușchi, energie și niciun fel de condiție fizică. Eram atât de sfârșit încât mă gândeam să renunț la tratament. E complet nebunesc să stau aici cu medalia de aur la gât. A fost un șoc, nu cred că vreo persoană din lumea asta poate trata lejer o astfel de veste. Faptul că nu mi-am oprit viața în acele clipe și nu am stat în pat m-a ajutat.
Chiar dacă nu mă simțeam bine deloc, m-am forțat să ies afară, să fac unele lucruri, ca să-mi ocup mintea. Motivația mea principală în timpul tratamentului a fost să mă întorc din nou pe pârtie. Cât eram în spital m-am simțit ca un leu în cușcă. Îmi doream enorm să fiu pe snowboard. După ce am încheiat lupta cu cancerul a fost ca și cum s-a deschis ușa cuștii. Imediat m-am pus pe snowboard, am trăit o bucurie imensă”, și-a adus aminte sportivul de 27 de ani pentru portalul copingmag.com.
CITEȘTE ȘI –>> Marele Ronaldo, surprins după o întâlnire cu Rafael Nadal din urmă cu mulți ani: „Vreau să povestesc asta”
Parrot s-a videcat de maladie, dar acel moment i-a schimbat total concepția despre viață.
„Dacă aș putea să mă întorc în timp și să trăiesc o viață normală, nu aș vrea acest lucru. E ciudat că spun acest lucru, dar am învățat mult din acea perioadă și sunt recunoscător că am trecut prin această experiență pentru că sunt o persoană cu totul diferită. Trebuie să realizăm că nu vom fi aici pentru totdeauna, intrăm în anumite rutine și ne purtăm ca și cum am fi nemuritori. Dar nu e cazul! Am fost aproape de acea clipă.
Acum mă bucur de micile momente, cum ar fi să beau o cafea dimineața sau să apreciez mai mult snowboarding-ul. Simt că nu-mi mai pasă de nimic. Acordăm atât de multă atenție unor lucruri așa de insignifiante în fiecare zi, le învârtim pe toate părțile. Punem presiune pe noi pentru atât de multe situații care până la urmă nu contează în viața noastră. Această experiență m-a învățat să spun „nu”, înainte nu țineam cont și era mereu „da”, a mărturisit Parrot.
