Christian Vieri a subliniat într-un interviu că la o vârstă foarte fragedă era un fel de Roberto Carlos, dar ceva mai dolofan.
„Bunicul meu a fost singura persoană care a crezut în mine”, a spus fostul mare atacant italian
Sunt mulți fotbaliști care au fost nevoiți să facă sacrificii mari pentru a ajunge în punctul în care să-și îndeplinească visele și Christian Vieri este unul dintre ei. Veteranul atacant italian a părăsit Australia la o vârstă fragedă și a revenit în Italia pentru a-și urmări marele obiectiv.
„Mercasem în Australia și începusem ca fundaș stânga. După șase luni dădusem mai multe goluri decât atacanții și i-am spus antrenorului meu să mă pună înainte.
Eram un fel de Roberto Carlos, dar mai dolofan. M-a pus la atac, am marcat 15-20 de goluri și am continuat așa. Visul meu a fost să joc în Serie A și în echipa națională a Italiei. I-am spus tatălui meu și el mi-a transmis să mă întorc în Italia și să rămân la Prato cu bunicul meu.
Și nu m-am mai întors niciodată. Tatăl meu jucase fotbal, a fost bine că mi-a dat libertatea de a alege” , a subliniat Vieri, acum în vârstă de 51 de ani, care are o carieră de invidiat la nivel de club și la națională.
„Bunicul meu a fost singura persoană care a crezut în mine. Era portar și îi antrena pe cei de la Santa Lucia. Președintele de acolo era bunicul lui Diamanti și mi-au propus să joc pentru ei.
Îl cunosc pe Alinos de când avea cinci ani. Bunicul îmi promisese 5.000 de lire italiene (n.r. – aproximativ 2,5 euro în banii de azi) pentru fiecare gol pe care îl marcam și în primul meci am înscris patru. Eram sigur că voi deveni unul dintre cei mai buni atacanți din lume”, și-a mai amintit el.
