David Popovici a oferit un amplu interviu celor de la Inter TV: „Sentimentul acela de a fi regele lumii a durat cam 15 minute”

Cea mai dragă amintire a lui Popovici legată de Italia este că a doborât recordul mondial la 100 de metri la Roma

Românul spune că după ce a doborât recordul mondial la 100 m liber s-a simțit ca un rege timp de 10-15 minute. În schimb, bucuria duopă aurul olimpic la 200 de metri a fost mai scurtă.

Cum te simţi să fii aici, la San Siro? E prima dată când te afli într-un stadion mare sau ai mai fost înainte? De obicei concurezi în arene mari.

Da, da. Uneori concurez într-adevăr în arene mari, dar cred că nimic nu se compară cu cât de imens este San Siro. Şi într-un fel mi-e puţin ruşine de asta, însă este prima mea experienţă într-un meci de fotbal propriu-zis.

Am mai fost o dată la un meci de fotbal mai mic, dar cred că am plecat devreme, eram foarte mic, din cauza ploii. Aşadar, este prima mea experienţă la un meci adevărat şi sunt foarte fericit să fiu aici alături de Inter pentru prima dată.

Să ne întoarcem în 2022. Ai venit în Italia şi ai realizat ceva la care nimeni, poate nici măcar tu, nu se aştepta: la o vârstă foarte fragedă, ai doborât recordul mondial la 100 de metri liber şi ai continuat câştigând două medalii de aur. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din acea zi? Ai dezvoltat o legătură specială cu Italia de atunci?

Aş spune că am o relaţie foarte specială cu Italia în general. Desigur, asta s-a întâmplat la Roma, un oraş care îmi este foarte drag.

Dar oriunde în Italia, ştii, acolo unde sunt oameni şi unde se simte căldura italienilor, care este foarte asemănătoare cu căldura pe care o avem noi, românii. Ştii, e minunat.

Şi probabil cea mai dragă amintire a mea din Roma este imediat după ce am doborât recordul mondial; îmi amintesc că m-am simţit timp de vreo 10 sau 15 minute ca şi cum aş fi fost regele lumii.

E ceva atât de special încât nu poate fi descris în cuvinte, dar să ştii cu certitudine şi în mod obiectiv că eşti primul din istorie care a realizat ceva, orice ar fi, îţi dă o putere imensă; exact asta simţi, parcă eşti regele lumii, e aproape ca şi cum te-ai îmbăta puţin de putere.

E un sentiment care trece, aş spune, în 10 sau 15 minute. Apoi te întorci încet la realitate şi îţi dai seama: bine, aşa cum a spus Kobe, treaba nu s-a terminat.

Desigur, s-ar putea să fi fost doborât un record mondial, dar dacă există obiective mai înalte şi mai sunt lucruri de realizat pe parcurs, mentalitatea noastră, ca sportivi de elită, ne face să nu sărbătorim prea mult timp.

Şi nu cred că asta e neapărat un lucru bun, dar aşa funcţionează creierul nostru. Aşa că tindem să ne întoarcem imediat la treabă.

Popovici a visat zilnic la recordul mondial, de când avea 10 ani

Drumul te-a dus până la titlul de campion olimpic. Probabil acesta era celălalt obiectiv pe care îl aveai în minte, presupun, pentru un sportiv ca tine. Cum te-ai simţit atunci, la Paris?

Păi, acum 4 ani, când am doborât primul meu record mondial; sentimentul acela de a fi regele lumii a durat cam 15 minute.

După ce am câştigat medalia de aur olimpică, nu ştiu, a durat cam cinci sau zece minute. toleranţa ta creşte odată cu timpul, şi cu siguranţă nu mă plâng, nu mă înţelege greşit, dar a fost un vis devenit realitate.

A fost cu siguranţă un vis devenit realitate, ceva la care am visat, fără exagerare, absolut în fiecare zi de când aveam 10 sau 11 ani.

Şi asta m-a pus într-o poziţie foarte dificilă, dar şi privilegiată, aceea de a şti cu certitudine că mi-am îndeplinit cel mai mare vis din copilărie.

Aşa că ceea ce a urmat a fost foarte interesant: încercarea de a mă adapta la viaţa mea ca persoană care, cel puţin pe hârtie şi în teorie, era extrem de împlinită. Ştii, asta a venit cu anumite provocări.