OPINIE | Încă un moment zero pentru sportul românesc?

Jocurile Olimpice s-au încheiat duminică în Japonia, iar magia s-a oprit după mai bine de două săptămâni pasionante de întreceri între cei mai mari sportivi ai planetei. 

Președintele CIO vorbea la festivitatea care a trimis competiția în istorie despre emoția compleșitoare care i-a cuprins pe mulți sportivi imediat după un succes important. Într-adevăr, puțini au fost cei care nu au izbucnit în lacrimi după o victorie care le-a schimbat inclusiv viața. Perioada de incertitudine din cauza pandemiei i-a sensibilizat pe mulți. Mai ales pe cei care poate nu ar mai fi prins o ediție a Jocurilor. În cazul în care marea sărbătoarea a sportului ar fi fost anulată. Până la urmă a fost o competiție mai mult decât reușită.

Iar temerile inițiale că un număr de cazuri de coronavirus descoperite în rândul sportivilor va umbri întrecerile nu s-au verificat și în realitate. Japonezii s-au descurcat de minune, în condiții extrem de grele. Fapt ce nu cred că îi surprinde pe mulți, cunoscând ambiția acestui popor. În schimb, nu știu cât de bine s-a descurcat delegația României. Pentru că rezultatul nu este unul de natură să trezească entuziasm. Dar nici să provoace un moment zero în sportul românesc. Și asta pentru că trendul descendent s-a oprit. Reușind de această dată să avem un bilanț puțin mai bun față de cel de la ediția precedentă. Astfel, am urcat un loc în clasamentul pe medalii, față de Rio de Janeiro 2016.

CITEȘTE ȘI -->> MIHAI COVALIU, MESAJ DUR LA ADRESA SPORTIVILOR ROMÂNI CARE AU DEZAMĂGIT LA JO: „VOR FI LUCRURI MAI PUȚIN PLĂCUTE”

Totuși, trebuie să admitem că suntem departe de potențialul pe care l-am avut odată, arătat la începutul acestui secol. Atunci când un loc 4 într-o finală, cum a fost cel obținut de David Popovici nici nu mai avea unde să fie dezbătut. Pentru că aveam aproximativ 15-20 de medaliați care i-ar fi luat fața și ar fi fost în centrul atenției. Acum, astfel de clasări sunt mai degrabă un eveniment. Sigur, nu trebuie să uităm cum s-au antrenat acești sportivi mai ales în ultimul an și jumătate. Dar trebuie să ținem cont și de faptul că olimpicii din toată lumea au trecut prin aceleași încercări teribile. Astfel că scuza pandemiei nu ar trebui să răsune din birourile COSR atunci când se va face bilanțul acestor Jocuri.

CITEȘTE ȘI -->> JOCURILE OLIMPICE S-AU ÎNCHEIAT ÎN JAPONIA! PE CE LOC A TERMINAT ROMÂNIA COMPETIȚIA AMÂNATĂ DIN CAUZA PANDEMIEI

Cred că principala cauză pentru care am luat medalie în doar două sporturi este lipsa de preocupare și implicare a unor federații. Nu au fost puțini sportivii care au declarat că nu au avut adversari în pregătiri și că le-au lipsit anumite lucruri esențiale înaintea luptelor de la Tokyo. Unele ce țin de implicarea factorilor de decizie în acest proces deloc facil de aducere a unui sportiv în vârf de formă la o astfel de întrecere. Există însă pericolul să alunecăm și mai rău dacă în acești 3 ani (doar 3!) până la viitoarea ediție nu ne facem temele cum trebuie. Dacă nu va exista un moment zero în sportul românesc, ar putea să existe însă un pact pentru viitorul lui. Care să ne asigure o revenire în elită, e adevărat cu pași mărunți. Eu cred că cel mai corect ar fi ca președinții de federație să fie obligați să își depună mandatul, dacă rezultatele de la Olimpiada următoare vor fi mai modeste la fiecare ramură în parte decât au fost la Tokyo.

Simona Radiș și Ancuța Bodnar/Sursa foto: Profimedia Images

Astfel ar fi o presiune pe ei să asigure sportivilor cele mai bune condiții. Sau să monitorizeze felul cum acestea sunt asigurate în teritoriu. Sigur, trebuie să vorbim și despre materialul uman. Și atunci ajungem la o altă problemă ce trebuie să devină o prioritate pentru sportul românesc: procesul de selecție. E clar că în acest moment copiii sunt mult mai puțin interesați de sport față de ce se întâmpla acum 20 de ani. Dar acest lucru nu trebuie să rămână ca o constatare amară. Trebuie făcut ceva pentru a-i motiva măcar pe unii dintre ei să facă un sport de performanță.

 CITEȘTE ȘI -->> ,,AȘ FI FOST PE PODIUM!” LARISA IORDACHE, DUPĂ CE S-A RETRAS DIN FINALA DE LA TOKYO ȘI A REVENIT ÎN ȚARĂ

Sigur că antrenorii probabil nu sunt suficienți pentru a merge peste tot prin țară să vadă copiii promițători. Și atunci poate trebuie făcut un parteneriat cu Minsterul Educației prin care profesorii să fie motivați să caute viitoarele talente prin cele mai îndepărtate cătunuri. Asta în ziua de azi se face și cu bani. Pentru că ideea de patriotism este demodată în multe dintre situații. Sigur, că pentru Paris 2024 foarte multe nu pot fi corectate. Dar e important la ca la Los Angeles, în 2028, să avem altă față. Măcar în aminitirea vremurilor de odinioară. Când tot acolo, în 1984, terminam pe locul secund în clasamentul pe medalii.