Mihai Stoica (56 de ani) a alcătuit un TOP 10 al celor mai tari meciuri pe care le-a trăit ca oficial la FCSB şi Unirea Urziceni. Acesta a lucrat doar la Oţelul Galaţi, Unirea Urziceni şi FCSB, dar a obținut rezultate notabile.
MM Stoica a vorbit despre cele mai frumoase şi intense victorii pe care le-a trăit în cariera sa.
- Unirea Urziceni – FC Sevilla 1-0, 2009, grupele Champions League
„Un gol marcat fără ca noi să ameninţăm poarta. Ceva ieşit din comun, acolo a fost ceva… Triunghiul Bermudelor e un mister mai uşor de desluşit. Un fotbalist, pe numele lui Dragutinovic, care în 2004, când juca la Standard Liege, şi-a marcat un gol de excepţie, în Ghencea, la poarta dinspre tabelă a reuşit să marcheze un alt autogol, în Champions League de data asta, un autogol pe bani mulţi, la poarta cealaltă. La Peluza Nord (…)”, a declarat MM Stoica la Telekom Sport.
- FCSB – Lens 4-0, 2005, grupele Cupei UEFA
„Ăsta a fost un meci de referinţă, pentru că mai rar s-a întâmplat ca la prima ocazie să dai gol, la a doua să dai golul doi şi la a treia să dai golul trei. Lens avea o echipă… i-am avut la antrenamentul oficial. Aveam obiceiul să mă ascund prin tribuna oficială să văd seara antrenamentul oficial, ca să evaluez în mintea mea jucătorii… Ce jucători aveau…”
- Dinamo Kiev – FCSB 1-4, 2006, grupele Champions League
„La Kiev aveam nişte emoţii… nu mai fusesem niciodată în Champions League. Kievul era obişnuită cu Champions League, echipa asta se discuta la un moment dat dacă nu termină pe unul dintre primele două locuri.
Kievul arăta atât de bine în cupele europene… Noi eram atât de emoţionaţi, încât ne gândeam: ori ne dau ăştia cu terenul în cap, ori facem ceva. Pentru că se întâmplaseră nişte chestii. Ne întorseserăm cu avionul, plecaserăm cu avionul, s-a spart parbrizul, a intrat o pasăre, ceva în parbriz. Noi ne-am întors, survolam Bacăul, ne-am întors, am stat câteva ore şi am plecat din nou spre Kiev.
A marcat Ghionea, care nu marcase niciodată la Steaua. Ăla a fost meciul lui Dică, doar că Ghionea şi Vali Badea… deci Ghionea a marcat primul lui gol la Steaua. Dică a marcat din lovitură liberă un gol care ne-a descătuşat cumva. Pentru că noi am marcat, am fost egalaţi am zis: ”mamă, ne sucesc ăştia”. (…)”
- Glasgow Rangers – Unirea Urziceni 1-4, 2009, grupele Champions League
„Ce este foarte interesant la meciul ăla este că Arlauskis era portarul titular şi avea probleme pe spate. Şi a stat pe bancă. Şi a stat degeaba, el nu putea să evolueze. Şi în poartă a intrat Daniel Tudor, care a devenit dupa aia antrenorul lui Arlauskis, care era… nu pot să-i spun porecla, că… Era bătrân, venea după perioadă de inactivitate şi ne gândeam cu emoţii cum va fi.
În minutul 2 am luat gol, la minge deviată de Ricardo. După aia am egalat prin Bilaşco. Şi după aia au urmat trei autogoluri marcate de cei de la Glasgow Rangers. Credeţi că a mai existat vreun meci de genul acesta? Nu. În condiţiile în care, la 1-1, eroul de pe Ibrox, Tudor, a apărat penalty.
Cu o seară înainte, cu noi în hotel era Pink, celebra cântăreaţa. Eu mărturisesc că nu prea sunt familiarizat… Ăştia toţi disperaţi: ”Bă, e Pink!” Şi eu ce să-i fac dacă e Pink? După aia mi-au arătat pe telefon. Da, într-adevăr, avea un concert la Glasgow, era 160 de lire biletul. Şi ne-am întâlnit cu ea.
Şi am început să vorbim. Şi am stat foarte mult cu ea, ore întregi şi, la un moment dat, îmi spunea – că eu eram agitat – nu te mai agita, că-i bateţi pe ăştia de-i rupeţi. Îi zic: ”tu nu ai cum să înţelegi, că aici nu e pe scenă. Tu sigur că o să ai succes, că eşti Pink. Noi, aproape sigur, nu să avem succes, pentru că ştia sunt mult mai buni decât noi”. / ”Da, dar învaţă-i să lovească, să dea cu cotul” / ”Da, dar iau cartonaşe roşii”. Ea nu ştia prea exact care e treaba. ”Nu se pune problema, îi bateţi de îi rupeţi”. E, a avut dreptate Pink, nu noi.
- FCSB – Valencia 2-0, 2005, optimile Cupei UEFA
Andrei Cristea, aşa se rezumă meciul ăla. Cum i-a sărit mingea aia… Terenul a fost execrabil. Şi, cu o seară înainte, la antrenamentul oficial, şi Claudio Ranieri a zis că e OK, nu e problemă (n.r. să se antreneze pe acel teren). Dacă le spuneam că vor face antrenamentul în sala de mese, făceau în sala de mese, aşa era de dezinteresat.
După minutul 90, la 2-0 pentru noi, Ruben Baraja, el cam era liderul echipei, a ţipat la ei, ”bă, am venit aici să jucăm, să ne elimine ăştia? Puneţi mâna, alergaţi, că vă sparg şi nu ştiu ce”. Nu ştiu dacă a zis exact ”vă sparg”, că… o traducere mai…
Vreau să spun că sunt două chestii importante. Una, noi eram în Italia, în cantonament, în al doilea cantonament, primul fuseserăm în Cipru. Massimo Pedrazzini era secundul lui Zenga, a plecat în Spania şi i-a văzut pe Valencia jucând şi a zis ”avem şanse”.
Şi îi zic: ”hai, mă iei la mişto?” Cică, da, au probleme mari când pierd mingea. Iar cu ceva timp în urmă, în decembrie, când a fost tragerea la sorţi, erau 8 posibili adversari şi eu am zis, bă orice să fie, dar nu Valencia. Şi el a zis: ”ba nu, Valencia vreau să fie şi o să-i scoatem”. Şi aşa a fost.
Zenga a revoluţionat Steaua atunci. Meritul lui nu sunt doar calificările astea şi la câştigarea titlului după 4 ani de zile, ci şi la faptul că echipa a rămas foarte disciplinată tactică. Şi apoi a venit Protasov, care a adus spiritul ofensiv şi după aia a venit Oli, care a definitivat munca celor doi. Acum trebuie să spune şi eu ceva, pe primii doi eu i-am ales, aveam şi eu pe vremea aia fler. (…)”
- FCSB – Ajax 2-0, 2013, 16-imile Europa League
„Lista executanţilor se face pe moment. Nu există niciodată aşa ceva. Nu există niciun antrenor în lumea asta care să oblige un jucător să bată penalty. Haideţi să vă spun altceva. La meciul cu Valencia, noi eram pe bancă, ştiam executanţii, dar nu ştiam ordinea. Problema era alta la meciul cu Ajax.
La meciul cu Ajax, Reghe a început să-i întrebe şi nu prea se înghesuiau. Şi al cincilea executant, cred că nu ştie nimeni cine era al cincilea executant, pentru că au fost patru. Nu a mai fost nevoie să execute al cincilea. Pentru că nu era nimeni, Reghe i-a spus lui Gardoş, băi, baţi tu? Şi el a zis da. Şi am zis, băi, nu, lasă-l pe Pârvulescu, pentru că Gardoş nu mai bătuse niciodată.
De Filip… Pe Filip am zis pune-l fără niciun fel de problemă. Nu a refuzat niciunul să bată. Era Rusescu executantul numărul 1, Nikolic numărul 2… Nu mai aveam în teren executanţi. Era al treila Filip, al patrulea Latovlevici, dar aveam emoţii foarte mari. Şi al cincilea a fost Pârvulescu, deşi în primă fază fusese Gardoş”.
- Betis Sevilla – FCSB 0-3, 2006, optimile Cupei UEFA
„Meciul s-a jucat la intervenţiile lui Carlos şi eliminarea lui Joaquin. ‘Nea Imi a fost acolo. În vestiarul ăla, urât tare, era nişte catacombe spre vestiare. Mirel îi spunea lui Nicoliţă: ”Băi, Jardele, nu te mai grăbi, că şi aşa ajungi mai repede decât toţi, ai viteză. Fii calm, pune-o latul. Bă, prea te grăbeşti, prea eşti bezmatic, calm, calm”. Două goluri a dat Bănel…
Dar acolo s-a jucat meciul, când Dică l-a provocat pe Joaquin. Joaquin a vrut să-l lovească, dar că a dat pe lângă el şi arbitrul l-a eliminat. Şi, în 10 oameni, s-a scris mai uşor… nu scârţia peniţa aşa tare”.
- Legia Varşovia – FCSB 2-2, 2013, play-off-ul Champions League
„Meciul s-a rezolvat foarte devreme, Piovaccari şi Stanciu. Înainte de meci l-am întrebat pe Stanci, ”bă, mai dai şi tu un gol la echipa asta?” / ”Astăzi!” / ”Da, am mai auzit poveşti d-astea”. Şi a dat.
Dar unul dintre artizani a fost Lucian Filip. Lucian Filip a făcut o deposedare la limita faultului, căpitanul echipei Legia… i-a pus Filip, ”inginerul îi zic eu”… I-a pus ”inginerul” un umăr de l-a pus în cap. Ăla jucător foarte puternic, dar Filip îşi folosea foarte bine corpul. Pas şi am marcat. 2-0 la început, exact ce ne trebuia, că făcusem 1-1 la Bucureşti.
În minutul 55, Reghe voia să-l scoată pe Piovaccari, care era sufocat şi voia să-l bage pe Adrian Cristea, ”Prinţul”. Şi am zis… Reghe avea obiceiul… mulţi antrenori care ne întrebau. Şi m-a întrebat ce a zis despre asta? Şi i-am zis că e cea mai mare prostie, pentru că am făcut-o noi la meciul cu Middlesbrough, cu Iacob şi în momentul în care a ieşit Iacob, care îi ţinea departe, au venit peste noi şi ne-au spulberat.
”Da, dar e mort, uită-te la el, că nu mai poate”. Îi zic, ai dreptate, dar tot o ameninţare poate să reprezinte. L-am chemat pe Piovaccari, care vorbea numai italiană şi i-am spus: ”băi, respiră, nu te mai duce în sprint după toate mingile, trebuie să joci tot meciul”.
El era euforic, alerga după toate mingile. A rămas până în minutul 88, a intrat Adrian Cristea, am luat gol, s-a terminat 2-2. Nu ştiu ce se întâmpla dacă făceam schimbarea asta”.
- FCSB – Standard Liege 2-1, 2006, play-off-ul Champions League
„Noi făcuserăm 2-2 acolo, cu gol Petre Marin, primul gol… era de câţiva ani la Steaua, dar atunci a marcat pentru prima dată. Ce era interesant era că Ghionea şi Petre Marin erau colegi de cameră şi nu marcau goluri şi toată lumea: ”bă, dar voi aveţi în contract să nu marcaţi?” Şi au marcat cele mai importante goluri posibile.
Meciul ăsta, o să râdeţi, dar calificarea a aparţinut… au fost 3 eroi principali. Unul a fost Olăroiu, care la 1-0 pentru ei şi calificare pierdută la scorul ăla, a mutat. Construiau foarte simplu, prin Fellaini, care avea 18 ani. Era foarte mare, jucau pe el şi devia. Nici Lovin, şi Paraschiv nu puteau câştiga duelurile aeriene cu Fellaini. Şi l-a împins pe Goian la Fellaini. Şi acolo s-a întâmplat o problemă, au avut un mare dezagrement ei.
Al doilea erou. Carlos, care la 1-0 l-a oprit pe Jovanovic, care a fost la Liverpool, cu o intervenţie extraordinară. S-a lovit de bară şi i se umflase şoldul. A făcut nişte eforturi extraordinare şi a rămas în teren până la sfârşit.
Al treilea, bineînţeles, Vali Badea, autorul celor două goluri”.
- FCSB – Rapid 0-0, 2006, sferturile Cupei UEFA
„Noi aveam o absenţă mare, Iacob, iar Rapid arăta foarte bine. 3-4-3 juca Rapid şi juca cu Buga, Viorel Moldovan şi Daniel Niculae. Cu Bădoi în partea dreaptă, cu Stancu pe partea stângă. Eu meciul ăsta, repriza a doua n-am văzut-o, am stat pe bancă şi n-am putut să mă uit la meci. (…)
Eu le luasem pe toate. Şi-au făcut efectul foarte repede, iar la meci eram terminat. Pe final mă întreb Oli cât mai e şi i-am zis că nu ştiu. Păi uită-te la ceas! ”Nu mă uit!” Nu, am fost terminat. Ţin minte arbitrul când a dus fluierul la gură să ne anunţe sfârşitul meciului. Aşa tensiune n-am trăit în viaţa mea, cred că am îmbătrânit 30 de ani la meciul ăla şi vă dau cuvântul meu de onoare că mi-am pus în minte că, dacă nu ne calificăm, a doua zi să mă las de fotbal. Nu puteam să trec peste eşecul ăsta””, a mai spus oficialul vicecampioanei, pentru sursa citată.
